eyesicktear

zen

2007-03-06T08:39:00.000-08:00

acum stau jos. acum leg siterurile. acum ridic foile de pe jos. acum privesc copacul desfrunzit. mici pe fond de bloc ceaushist cojit de tencuiala. maro, bej, gri, albastru petrol, alb murdar, alb. punctuletze cafenii, roz, grena. muguri. martie. frumos.

nu ma mai gandesc. m-am gandit prea mult in ultimul timp. la lucruri fara finalitate. care m-au ranit cu sabia pe le-am oferit-o singura, cu convingere umila. e timpul sa gandesc. repetition increases mindfulness. acum ascult sail to the moon pe repeat. acum scriu acelasi kanji de 100 de ori. imi sacrific impulsurile. imprastierea spontana in hedonisme ieftine care imi dau iluzia ca profit de fiecare secunda. ca in fiecare secunda ma autoconstientizez si deci traiesc. aiurea. secundele le percepi cu adevarat numai in nemiscare si abandon.

dau ceva-ul in care ma complac si care ma duce spre nimic pe un nimic in care ma concentrez si care duce spre ceva.

curat.

limb

2007-02-20T11:15:00.000-08:00

i'm lost at sea...

don't bother me...

i've lost my way...

you're living in a fantasy world...

mi-am petrecut ultima saptamana intr-un limb fara scari spre rai si trape spre iad. in pat. cu storurile trase si cu nervii adormitzi. boala nu mi-e o notiune familiara. se insinueaza in mine si traieste acolo. ii sunt un mediu propice. n-o recunosc decat abia la strigatele indepartate si neputinciuoase ale mamei. ceva cu baut ceaiul ala, pus mana sa iau pastilele, avut aproape 20 de ani, fost inconstienta, ajuns mancata de gandaci, inceput facultatea, batut joc de viata mea eu singura. or sa fie destui care sa-si bata joc de viata ta. dau aprobator din cap si ma intorc in transa mea radiohead de inima albastra. fara sa ma simt intr-o nirvana a implinirii si detasarii, nici nu cad intr-o depresie crunta storcatoare de vlaga. inot instinctiv, ca bebelusii nascutzi in apa. nu cad spre fund, nu scot capul in valuri. spre ce?...

i spyral down...

ce zice paru' taiat?

2007-02-17T09:23:00.000-08:00

faceam eu un blog nou si random questionu' ma-ntreba la un moment dat ce zice paru' taiat de tunsoarea mea noua. si mi-am amintit de tine. de tine, pe care te-am crescut ca pe o pleata hipioata plina de atze colorate si margele colorate care la un moment dat au devenit prea grele. varfurile tocite n-au mai vrut sa creasca. si te-am lasat sa cazi in paragina.

de tine, pe care puteam sa scriu ce ma taia capu' fara sa dam my stream of consciousness, fara sa-mi ciopartzesc ideile pana la constipatzie, desi zic ca-i impuls cioplit pana seamana a impuls. doamne, eu numai in romgleza pot sa ma exprim cu adevarat, doamne, ce-o sa fac cu paginutza aia noua pe care vreau sa o pun in slujba alimentarii propriului meu narcisism cu pseudo-cronicutze pseudo-interesante pe care le scriu cu pseudo-pasiune ca sa ma pseudo-integrez in lumea pseudo-interesantzilor. in engleza, ca-s entelijenta ji jtiu. ca sa ma poata citi intreg mapamondul si sa mi se inchine.

cand vrei sa suni un prieten vechi itzi tremura mana pe telefon. atata timp v-a fost lene sa va cautatzi. ati trait unul fara altul. n-ati murit. dar poate s-ar bucura. poate puteti sa pick up where you left off.

si vreau sa urrrluuuuuuuuuuu!!!... mi-a fost dor de limba mea si de tine. de tine, care esti o antologie de ganduletze si imagini care mi-au strabatut devenirea intr-o perioada cand am urcat un povarnish la care ma uit azi stupefiata. eu, eu am facut asta? mai vreaaaaau! mai vreau sa debordez de idei intamplatoare in tine. mai vreau sa te colorez. daca mai shi depasesc, na, asta e, sunt mica. si ti-as povesti ce-am mai facut, da' mi-e rushine. e ori prea urat, ori muuult prea frumos. ma-nroshesc si-mi creste tensiunea. s-o fi chemand ca am trait. hihihi.

si ce daca nimeni n-o sa comenteze?

gem session

2006-09-07T09:00:00.000-07:00

am cort. incapem. aduc cazan, aduc, zahar, aduc gutui. fac gem. facetzi session? si mai lua-l-ar drecu' da blogger care nu m-a lasat sa-i bag si pe beatles, brandon boyd, beck, sting si janis. brandon venea cu tobitza si sting cu basu'. da' ne descurcam noi.

roc. sex! claaar...

2006-09-04T21:45:00.000-07:00

pale september... i wore the time like a dress that year...

concertele devenisera un efort voluntar de autoasurzire deprimanta. marea devenise o balta sarata care cere dush. vama era un shir de bodegi pe o plaja cu nisip prost. ceva scartzaia.

si dupa un 2003 de nestiintza, un 2004 de televizor, un 2005 de germania a venit si un 2006 de relativa indiferentza si totusi am fost la stufstock 4. trecuta de etapa 2003 cu sete copilareasca de rock si alcool, trecuta de etapa 2004 cu mancarime naiva de voluntariat alternativist, trecuta de etapa 2005 cu elitisme imbecile de 18 ani intelectuali, am ajuns in 2006 cu dorintza de a-mi lua adio de la urma, a mai inota in mare o data si a vedea ce oameni mai canta pe-acolo.

si am venit schimbata complet. muzica si marea once again swing around me like cotton on my skin. mi-am amintit ce-nseamna. ma tampisem de la atata urma si alge. daca mai si intru la facultate o sa am un varf al existentzei. nu mai sunt insetata de asceza in himalaya. sunt ca un leu in cushca. vreau sa ies, palavragesc, socializez, beau, rad, cant. vreau sa-mi reincarc cartela de prieteni. tampa metafora mi-am gasit. dar ma simt de parca nu mi-am incarcat creditul de mult, mult timp. asa e cand esti pe abonament.

imi vine constant sa dansez. bluz, jazz, fusion, funk, worldmusic. andriesh, alifantis, dan bairan, kampec dolores, ealdjaueala, blazzaj, iordache. eram plina de culori vii. acum incep sa se combine in nuantze mai subtile, nebanuite, neasteptate.

par lung, idei lungi, fuste lungi, cafele lungi, cantece lungi, prietenii lungi, aripi lungi.

fiindca drumul este lung, lung, lung.

jesus christ superstar

2006-08-13T04:39:00.000-07:00

intr-una din diminetzile trecute, mi-a venit subit sa-l ascult. era pe primul cd din teancul de 20. nu mai eram sub impresia casetei video vazute acum ceva ani, cand am zis: "asta numesc ei opera rock"? nu simteam ca am sa-mi pierd rabdarea dupa ce pigulesc "everything's alright", "herod's song" si "superstar". i-am dat drumul si m-a inghitit ca balena un val cu plancton. niciodata inainte nu sesizasem ce intreg perfect formeaza cantecele, ce frumos curge actiunea, ce crima e sa dai shuffle. si niciodata n-am sa ma opresc din a trambitza ce inteligent e scrisa opera asta, ce colorat suna muzica si ce bine ii vine libretul. si da, e opera rock. rock de late sixties-early seventies. groovy. ce bas, ce cor gospel, ce zbierete de ian gillan.

ma imaginam in scaunul papal, un moshulica sceptic cu cipilica alba a carui revolta de aparator al scripturii face fasssss... care vede ca nu-i nimic blasfemic in toata treaba. care vede ca biblia e urmarita cu fidelitate gratzioasa. care vede ca abordarea lui isus ca superstarul vremii lui, adorat si apoi demolat de fani, cum a patzit-o si michael jackson, la mila opiniei publice, e chiar una desteapta. care vede ca aria din gradina ghetsimani e sfasietoare. care vede ca n-are ce excomunica, ci ce binecuvanta. si mai ca-mi dadeau lacrimile de mandrie.

totusi, daca vaticanul a vazut filmul din '73, a vazut ca isus un ted neely emaciat care canta printre dintzi, cam penibil tocmai prin lipsa de patos, vitregind dramatismul unor bucatzi cu schelalaieli menite sa arate ca e roacher si nu tenor de opera. si un irod gras si scarbos. desi glenn carter nu e incarnarea imaginii mele despre isus, nu se teme sa se eviscereze, sa ia note de soprana, sa explodeze de expresivitate. iar rik mayall e delicios de corvaxian. nimeni nu-l bate.

asadar, cu exceptzia uverturii pe care n-am gasit-o, iata "jesus christ superstar" (2000):

heaven on their minds
what's the buzz/ mystifying
everything's alright
jesus must die
hosanna
simon zealotes/ poor jerusalem
pilate's dream
the temple
i don't know how to love him
damned for all time/ blood money
the last supper
gethsemane (i only want to say)
the arrest/ peter's denial/ pilate and christ
king herod's song
could we start again please?
judas' death
trial before pilate/ 39 lashes
superstar
crucifixion
john nineteen: forty-one

recomand aria din ghetsimani si aria lui irod.

policroma, na

2006-07-04T09:42:00.000-07:00

monocroma

2006-07-04T06:59:00.000-07:00

zile verzi.

motanul mi-a luat locul pe fotoliul din balcon. terasutza mea improvizata. in sfarsit, un loc unde sa stau. un loc de unde sa nu fug spre pierzanie. vantul ma piaptana, parul meu se duce oblic, piezish, ca freza copacului care se rasfira sub mine. in vant. ceaiul cald de menta rece merge pe gat, la vale. ce mult verde am vazut zilele astea, cu ochii deschisi, cu ochii inchisi... e culoarea mea. culoarea pacii mele... e culoarea locului de unde nu fug spre pierzanie.

si tac. ma tem. sunt monocroma. lumea are culori, atatea culori pe care nu le stiu si nu le vad... ma complac in verde. ma simt integrata, apoi ma simt impotmolita, apoi ma simt poezia asta [http://www.poezie.ro/index.php/poetry/82254/index.html] si cantecul asta [http://www.youtube.com/watch?v=Fi28VU59bYo&search=tori%20amos%20yes%2C%20anastasia]. ele cer sa ma duca in spatii unde nu e numai verde, fara ezitare, pana nu uit codul culorilor. lasand in urma visuri de marire, am ales sa-mi caut un cuib. si l-am gasit in clorofila. si era sa si raman in el. dar ma cheama tot ce n-am vazut, atins, gustat. ma cheama cu o voce pe care nu pot s-o concep. mi se insinueaza in minte, dar nu se contureaza din lipsa bazei empirice. tot ce nu pot imagina fiindca n-am cunoscut. tot ce vreau sa cunosc si sa-mi amintesc. lumea ma cheama s-o vad pe ea toata.

si oricand ma pot intoarce in verde.

iarba dinainte de bac

2006-06-22T12:12:00.000-07:00

vreau sa vad lumea, fara indoiala. totusi, nu caut locul cel mai frumos din ea. sunt unul din oamenii care cred in ideea de meleag natal. stiu ca un petic verde din bucuresti ma poate face la fel de fericita ca central park, taigaua siberiana sau muntele fuji. pentru ca aici m-am nascut si cred in asta. pot fi acuzata de ingustime - nu cred ca m-as apara cu o argumentare solida. fiindca alegerea mea nu tzine de ratziune si nici nu o impun nimanui. e splendoarea alegerii.

azi, pe iarba care mereu mi-a parut ca vrea sa ma intzepe, am mers descultza. azi, vodca mereu halucinanta mi-a ars gatul si mi-a crutzat mintea. azi, in cismigiul care nu mi-a spus niciodata nimic, am fost fericita. azi, dupa ce am privit o viatza copacii cu drag de pe pamant, m-am uitat la pamant dintr-un copac.

inainte de bac, iti recomand sa stai cateva zile la bunici, departe de calculator, tzigari si zgomot - la diminetzi calme cu cafea cu lapte, pranzuri solare si cine cu salata. interiorizeaza linistea. bea multa apa si citeste lacom "pride and prejudice". in romana. e o traducere bunutza. in ultima seara, cheam-o pe mahria la tine si fa-i turul casei in care ai crescut: arata-i balconul pe care iesi in serile de vara, camera fara care n-ai mai avea radacini, poze si desene de cand erai mica si caraghioasa. betzi compot de visine, mancatzi o inghetzata. a doua zi intoarce-te acasa, si dupa meditatzia la istorie mergi in green cu mihaela, sa invetzi la romana cu gashca de oameni dezghetzatzi si desteptzi de la olimpiada la care ai zis pas. ducetzi-va in cismigiu si discutatzi (la marele misto) subiectele de oral pe iarba. facetzi baloane de sapun. poshtitzi o sticla de vodca. ramai cu maria si mihaela. amestecatzi istoria cu geografia cu romana. batetzi-va cu bulgari de iarba. o sa creasca la loc. mama, cand o sa fitzi la facultate si o sa ai narghilea, tzine-te cu materiile comune... hic! urca-te in copac. un pom nu prea inalt, noduros, primitor, cu frunze verzi, verzi, verzi. escaladeaza-l cu picioarele goale, in fusta lunga si creatza. nu te teme, o sa-tzi intinda mana. contempla de sus. cand or sa vina trei fetitze cu caluti de plastic, fascinate de cum te-ai urcat, intreaba-le cum le cheama. teodora, ioana, maria. da-le flaconasul de spuma si prinde calutii. razi cu ele. razi in tzipetele cu care isi insotzesc vanatoarea de balonashe. razi si simte-te verde. uita-te la mihaela si cristi, intinsi pe-acolo pupandu-se, uita-te fara pic de melancolie, ca la 7 ani, cand roseai dezgustata la scenele de amor din filme, uita-te convinsa ca tu nu vrei sa faci asta niciodata. fii copil. da proportzii cosmice micilor placeri pe care le vei putea trai in pace dupa bac: o carte, un ceai, o pala de vant. fiindca da, bacul o sa treaca... si o sa traim si dupa el. incredibil cata pace simti deja.

deci... inainte de bac, mergi descultz pe iarba, fii hipiot, invata impreuna cu prieteni dragi si cu oameni placuti. s-ar putea sa nu realizati nici un salt spectaculos in cunostintze; s-ar putea ca zilele astea de "teroare" sa devina cele mai frumoase din liceu. si daca-i vorba, nu neaparat doar inainte de bac, domle. in general. daca nu te-ai prins. apropo, am un gogoloi mare de iarba in pantof, cu care am mers tot drumul spre casa fara sa ma prind.

my sanctuary

2006-05-24T06:26:00.000-07:00

(wonk uoy naht noitceffa erom deen i)

r:
in you and i there's a new land,
angels in flight
(wonk uoy naht noitceffa erom deen i)
my sanctuary, my sanctuary, yeah
where fears and lies melt away
music will tie
(wonk uoy naht noitceffa erom deen i)
what's left of me
what's left of me now

i watch you fast asleep,
all i fear means nothing

(snwod dna spu ynam os)
my heart's a battleground
(snoitome eurt deen i)
(wonk uoy naht noitceffa erom deen i)
(snoitome eurt deen i)

r...

you show me how to see,
that nothing is whole
and nothing is broken

r...

my fears, my lies
melt away...
(wonk uoy naht noitceffa erom deen i)

ce cauta versurile astea aici? nu-s prea geniale si nu-s prea eu. n-au tonul meu calculat. sunt si cam siropoase. versuri de amator. tocmai. mi-a ajuns sa apreciez ce e facut dupa standardele mele. exprima ceva care mi-e necunoscut si ispititor. nu sunt eu, sunt ceva ce imi sta cu desavarsire in afara firii. sunt undeva dincolo de sfera mea de creatie si tot ce nu pot crea ma fascineaza. ma impietreste. tot ce nu e in mine e vraja.

si am intrat pe prozaicul google si am aflat ca fata e utada hikaru. un nod in stomac si dorintza nestinsa de a-i explora opera. ii spuneau britney a japoniei. eu ma hlizeam si ma inchinam cu evlavie unei japonii care are o britney ca asta.

gradat, nodul s-a desfacut, focul s-a dus intr-un ultim sfarait. subit, s-a naruit visul cu o artista obscura, misterioasa, infioratoare si totodata stapana pe arta ei si pe limba engleza, pe care s-o gust si cu sufletul de copil hipnotizabil si cu mintea de cantautoare aspiranta, o artista cu urechea pentru chill-out si gandirea natural japoneza spre care eu doar tind. care sunt undeva dincolo de sfera mea de creatie.

mi-a ramas cantecul. atat. obsedant. daca sailor moon va zgarie retina sau va intzeapa maturitatea, inchideti ochii. sau minimalizati. sau nu intrati deloc.

http://youtube.com/watch?v=SntXYFLCBAo&search=sailor%20moon

ce bine am sa dorm

2006-05-06T19:37:00.000-07:00

mama doarme cu pisoii pe canapea. am rugat-o sa stea in camera cu mine. chiar daca doarme. eu trag dintr-o tzigara scurta care ma arde in gat, contemplandu-mi inconstientza. se crapa de ziua. ce bine am sa dorm cand o sa fie gata, ce bine am sa dorm cand am sa merit, ce bine am sa dorm cand n-am sa mai visez cu ochii deschsi.

three days of peace and music? nemeritate. furate fatzis. glazura de noroi peste beton. beton friabil. cu ceafa aproape franta, cu linguritza plictisindu-se in paharelul gol de iaurt, cu steve-winwood-cand-era-tanar in locul concentrarii, cu cosmarul asta nenorocit in suflet. nesfarsit. sfarsitul va fi apoteotic. vine si ma gaseste contemplandu-mi inconstientza.

bomb saigon now. hanoi. disneyland. everything.

2006-05-02T03:57:00.000-07:00

si vezi vietnamezu' si tre' sa-l impushti. singura sansa de a termina mai repede si a te intoarce acasa. la viatza ta. care?

introspectzia lu' peshte

2006-05-02T00:48:00.000-07:00

ca sirena-i peshte.

Like the beautiful sea mermaids who've swum before you, Siren, you certainly have a way of drawing people in. Whether wooing a crush with your alluring voice or impressing someone with your unique take on the world, you're sure to captivate more than your share of audiences.

It must be the balance between your glittering personality and your individual style that keeps friends and family enamored by your presence. From being able to predict next season's "it" color to pairing leopard print with plaid before it hits the pages of Vogue, people see you as a fashion goddess. You may not want to admit it, but you're part trendsetter and people look to you for direction.

Of course, you know there's more to life than shopping for the latest adorable accessory. You pursue success in all aspects of life — from offering creative insights at work to running marathons. You have big dreams, Siren, and by keeping them in sharp focus, you're sure to come out a winner.

1. i'm a lot more likely to have the crush. poate fiindca ma chinui atat sa nu. more than my share of audiences? definitely more than i can chew. imi place aia cu my alluring voice. pacat ca vorbesc prea mult, prea tare si prea ascutzit. not to mention fara rost. a, si horcai.

2. nu-s o fire sclipicioasa. acuma, poate nici oamenii cei atat de enamoured by my presence nu umbla dupa strassuri si paiete. da, dom'le, metaforic. culorile mele sunt culorile mele indiferent de trend fat-o, si fat-o astia nu stie ca nu carouri cu leopard o sa se poarte vara asta, ci buline cu dantela.

3. i do know there's more to life. macar atat, saraca de mine. she never knew that there was anything more than poor. daca acel more mi-ar fi si accesibil, daca as avea ambitzia pe care mi-o proslaveste rezultatul asta de test pe care l-am rezolvat din plictiseala chinuindu-ma in teorie la un atestat neinceput de 16-20 de pagini care trebuie predat in doua zile, pe care am avut un an sa-l fac si al carui subiect e ales de mine cu toata inima...

londoren color balsam - 45 granatrot, mit provtamin b5

2006-04-21T05:15:00.000-07:00

n-a iesit chiar asa. mai degraba un grena spalacit de tanti mariana de la 5. atat cat sa nu ma simt la fel. atat cat sa cheme glossul roshu pe gura, amintirea teancurilor de materiale din atelierului de croitorie, imaginea rochiei maro-roshcat cu zig-zaguri ivoire, cerceii mari si grei si zornainzi, un green hours plin cu oameni deosebit de politicoshi care ma aplauda. aud percutzia si bataile inimii mele si-o insusesc, aud basul si valurile de seva navalesc in camarutze, aud chitara si vocea asteapta sa se ridice in rotocoale. ce intre-kate-bush-si-tori-amos-la-culoare am sa fiu, ce cu desavarsire eu deasupra lor doua, ce nestiuta de voi pana in clipa aia, ce alta decat liciu betziv in blugi ruptzi si tenishi, ce femeie, ce serioasa, ce blazata, ce zvacnitoare, ce sirena, ce crima impotriva inocentzei, ce victorie asupra crimei inocentzei impotriva dreptului meu de a fi luata in serios. cand l'am dat pe par, semana a sange inchegat. a manjit totul in jur. chiuveta arata ca dupa capete sparte, vene taiate, spline injunghiate. sangele inocentzei... sa curga... a vrut sa ma omoare, sa moara, nenorocita... sa moara...

...sa devin tanti mariana de la 5.

vreau, nu vreau...

2006-04-18T08:05:00.000-07:00

vreau in parc. vreau la bazin. vreau o mana rece care sa-si egaleze temperatura cu insolatzia mea. vreau un deget care sa-mi arate veveritza pe care n-o vad niciodata. vreau o tovarasha de joaca si visare care sa ma scoata sub cerul liber, sa ma alerge si sa ma vindece. vreau o inghetzata cu colorantzi si arome natural-identice de caramel. vreau senzatzia ca nicaieri nu-i mai bine ca afara. vreau sa mai vreau sa stau. sa nu vreau in casa. sa nu vreau acasa. sa nu vreau adapostul clauzurii. sa nu vreau sa stau in pijama, sa citesc "fratzii karamazov", sa dorm, sa beau cafea si sa ascult jamie cullum... cum vreau acum.

dar vreau, nu vreau... ploua.

226

2006-04-17T02:51:00.000-07:00

nu mai venea. asa ca luat un 300 pan' la rond. si am mai avut timp sa ma gandesc. si sa ridic capul. si sa vad cerul albastru-petrol printre crengile ude, noduroase, cu smoculetze de frunze crude. picaturile imi cadeau in ochi, eram imbibata de apa rece, vizionara, libera, dornica sa redevin pedanta, dornica sa redevin deasupra, cu ochii plini de ploaie. aveam ploaie in ochi. cadea printre crengi. si imi venea sa cant din toti rarunchii.

GATA.

i'm getting what i diserve
for mischoosing whom to serve
it's only fair
that no one should care

ma simt eliberata ca am inteles. e intre mine si mine. si-mi sunt tovarasa de drum de ceva timp. si ce drum cu impiedicaturi si julituri si cazaturi jalnice, dar ce drum colorat si nebanuit poate sa fie... nu-s secata, ci usoara.

verde ud

2006-04-12T12:22:00.000-07:00

esti inalta, zvelta, blonda, auzi, nemtzoaica satena vopsita blonda. radiezi de inocenta cumintzenie occidentala si practica. hartoapele mi-au zgaltzait in bucatzele incercarile de a nu ti-o leza. tu te-ai dovedit mai putzin casanta. ne curge apa din par pana-n pantofi. facem dush. razi cu un cinism care contrazice aerul tau de bibelou. fotografiezi tot ce prinzi. ce frumos si verde e bulevardul unirii. verde si ud.

itzi arat eu ce viatza e aici. imi arat mie ca e. te duc la muzeul de arta ca sa vad tablouri, te duc la cartureshti ca sa beau ceai. scuza mea perfecta ce esti, ghemotocul meu de incordare balcanica din stomac. itzi arat eu. stai ca nu-i loc. toate mesele sunt ocupate. iesi inapoi pe magheru, cu capul jos. te intreb, in engleza mea internatzionala, adica redusa la nimic pentru claritate maxima: "are you upset?". "no, no!", imi raspunzi ca trezita dintr-un somn iepuresc si febril. "you look upset", zic neincrezatoare. nu las bariera lingvistica, materiala si culturala sa ne faca doua papushi de carpa, mute si stangace. picaturi de ploaie rece si nedorita - macar altereaza frumos farurile si lampile de dincolo de parbriz. "i know another nice place where we can go, if you want to... and if not, we can go home, my mom is making us a nice dinner", continuu. ce repetitivitate si ce accent prost, romanesc pe engleza mea internatzionala, ma gandesc. "but we came to have tea there", suspini. sunt uimita. chiar ti-ar fi placut.

nu-i nimic. ai sa vii la vara. si am sa te duc la cartureshti ca sa beau ceai. si la muzeul satului, ca sa vad case. si prin herastrau, ca sa merg cu vaporashul, sa mananc vata de zahar si sa ma dau in caracatitza. si la arcul de triumf, ca sa-i faci o poza in care soarele ma scalda-n raze aurii.

suddenly i see...

2006-04-03T20:42:00.000-07:00

...this is what i wanna be.

cu mainile temniciere ferme si vocea suzerana glorioasa peste chitara, cu ritmul in toate globulele, cu simplitate si gratzie aparent lipsite de efort.

whatever happened to cand cresc mare ma fac dan byron? ma fac si dan. ma fac toti. ii port in mine pe toti de la care am invatzat vreodata ceva, care mi-au infipt un bold pe harta muzicala, care au sange artistic compatibil cu al meu, care vreau sa fie mandri de mine si a caror mandrie o sa puna crema pe tort. imi schimb forma dupa temperatura si presiune. schimb fontul. pastrez fondul. asta e tot farmecul. parca nu mai vreau sa mor.

london town

2006-04-01T23:54:00.000-08:00

riuf 2006. am gasit sala si m-am asezat, confidenta in mine. cum zicea tanti aia care prezenta. ce lume ajunge sa studieze afara. si eu nu. niciodata. cu ale mele calitati latente. pixul alearga pe culoarele agendei dupa orice m-ar putea duce mai aproape de londra, macar cateva luni. uk: study & funding opportunities. insight on british undergrad education. business, law, economics. business, law, economics. taxe, costuri, burse de merit. business, law, economics. incep sa am senzatia tot mai clara ca notiunea de exchange programmes am invetat-o eu. si notiunea de arta la fel. dau la limbi straine, prind un exchange programme si ma duc sa cant in bodegile londoneze. ce-mi placea cum suna. bodegile londoneze. nu.

http://www.mdx.ac.uk/subjects/dmta/undergraduate.htm

http://www.mdx.ac.uk/summer/about/index.htm

dau la limbi straine. citesc. iau numai 10. ma apuc de chitara cu teoria-n fatza. cant intr-o trupa. scriu la o revista. spal niste podele. strang bani. merg la summer school. 200 de lire. imi fac ucenicia la ei. continuu tot la ei. ba nu. 2600. nu merg. sansa ma respinge galant. mi se refuza condescendent. imi arata, cu plictiseala fragil afabila, intr-o mana cu manusha imaculata, nota de la ospatzul visarii diurne. imi aminteste ca le-am cerut realitate. si ca asta costa bani. bani reali. ma scuz incurcata. e o greseala, eu n-am cerut asta. eu doar visam. eu, sa studiez muzica la londra? eu, o romanca din jumatea inferioara a clasei de mijloc? eu visam, eu visam. lasati-ma. eu visam, imi repet infrigurata. daca imi permiteti, am sa ma duc la toaleta, ceva nu mi-a priit. ma galbenesc de penibil si sila. daca vomit totul sunt scutita de plata? plec, impiedicata si umila. sansa zambeste deconcertata. tot formal, tot britanic. ridica din umeri. ce-a mai fost si asta? est-europenii astia-s ciudati.

iar primul rezultat al cautarii sub scoala populara de arte bucuresti e un thread de forum fara nici un raspuns.

every mornin' 'bout half past eight
my momma wakes me, says "don't be late!"
i get to the office, tryin' to concentrate,
my life is just a slow train crawling up a hill.

so i stop one day to figure it out
i'll quit my job without a shadow of a doubt
to sing the blues that i know about:
my life is just a slow train crawling up a hill.

minute after minute, second after second
hour afer hour goes by
workin' for a rich girl, stayin' just a poor girl
never stop to wonder why!

so here i am in london town,
a better scene i'm gonna be around,
the kind of music that won't bring me down.
my life is just a slow train crawling up a hill.

nu.

sa nu ma deprim.

2006-03-31T05:33:00.000-08:00

la petrecerea lui tudor am facut opusul a mai tot ce faceam si nu faceam de ma deprimam la petrecerile lui tudor. am divortzat de bere pentru suc de portocale cu vodca-garrone-martini. am si dansat. chiar inainte suita manson-slayer-pantera m-am mutat in camera, la jam session si hendrix-brian setzer-steve vaughn. in pat. conversatzii tembele si motzaiala. un ghem de capete, coapse, coate. cand a urcat soarele, a urcat si melancolia-n mine. sa nu ma deprim. dimineatza, lumina curgea ca mierea peste fotoliul imens in care ma scufundam cu tzigara arzanda, paharul vesel si sufletul ushor. eu, gina, iulia, blida, tudor, cristi, mike, leagan, parc, soare, cald, vant, nisip, ah, shit, cer albastru, primavara, q-pack de bere rasuflata, tzepi in stomac, foame, bucurie. nicaieri oboseala mahmura care mi se lasa pe umeri sadic si-mi batea muschii cu scanduri cu cuie. nicaieri depresia. mi-a zis tudor ca la cantat sunt pa felie. sau pa tzeava. am uitat care. a vorbit serios, cum nu se oboseste des sa-mi vorbeasca. in modestia mea proverbiala, stiam asta. dar cand stiu c-o stiu si oameni ca tudor sau dan, camasha de fortza paraie... nu, nu inalbitor!... si respir.

am tremurat si gafait in cea mai incordata negare pe care mi-am indus-o vreodata (nu mi-e frica, nu pot sa ma manance, bine ca ma duc dupa aia la concert sa scap de stres, la naiba, cine stie ce ma asteapta si acolo, of, mai bine m-ar manca sa stiu de-o treaba, daca-i vreunu' hot care ma inhiba, daca gresesc, daca-mi pierd vocea, nu, lasa, o sa-i sparg, ei sa ma impresioneze pe mine, auzi, sa le cant anouk, guano, apes, no doubt, garbage, scheitarii drecu', nu mi-e frica, nu). caricaturali intr-o masura. cam mutzi la inceput. pe parcurs, reconfortant de... baietzi. au trezit baiatul din mine. le-am cantat peste electrica pe clean, data incet. mi-au cantat peste vata din urechi. au trezit roc-ul din mine. mi-au dat vin, bere, mancare. dar adevarata foame mi-a potolit-o urma, in proeteasa. credeam ca au uitat cum. m-au lovit ca un tsunami. si, ca in "silent sea", the harder they hit me, the less i seemed to bruise. pe moment. dar oboseala m-a ajuns si, in miezul dansului crunt, m-am pomenit la baie, privind in oglinda o mutra mototolita, absurd de trista. sa nu ma deprim. dimineatza, cazuta din ruperea mea voita de urma noptzii in frig eliberator si curat, cadeam in perna moale cu pleata incalcita intr-un nor de tutun, cu urechile tziuinde si sufletul usor. m-a strans mani in bratze si n-a facut-o in sila. ce liniste dulce si cata recunostintza in ochii mei care nu stiu mandria, cand o corabie ratacita ajunge inapoi in port.

depresia ma pashte dupa fiecare coltz. i'll stay right here... on a silent sea... numai sa nu ma deprim.

epifanie vs. zacusca

2006-03-27T07:50:00.000-08:00

esti mare, alb, calcaros, cu bratzele deschise perpendicular pe trunchi, agatzat in drugi de fier, prins ca un fluture in insectar deasupra altarului. ma privesti cu ochi scobitzi in care vad mustrare, raceala neresemnata, durere, indurare, afectiune blanda, ascutzime subversiva, induplecare, usurare amuzata, iubire. aer gri si frig de martie. mi se pune un nod de iubire in gat. ma doare stomacul. nu de iubire. de foame. de incordare. de frig. ma chircesc in geaca rece. vreau acasa. cuvintele din predica zboara in uitare pe langa urechile infundate in fular. zau ca vreau acasa. e vina mea ca nu mi-am luat shosete groase. vreau acasa. nu acum revelatzie. acasa. la filmul serii, pulovar cald si zacusca. apoi vad imbufnare. dezolare. ma gandesc cat ai patimit si ma simt ca ultima cretina. mi se destinde fiecare muschi. incep sa aud, incep sa ascult. e placut. si te uitzi frumos, si cat ai patimit. iar mi se pune un nod de iubire in gat. dar tu niciodata n-ai suferit din vina. din constiintza pacatului propriu. a noroiului propriu. nu stii cum e sa ai sangele altui om pe maini, sa te sacrifici derizoriului, sa fii rau cu tine si cu tot, sa te urasti, sa-ti plangi ura. ai un raspuns la orice. si te cred pe cuvant. si te iubesc. cred ca am vocatzie. prea ma simt sortita sa mor virgina, cu toata natura mea perversa. bai, ia stai ca se apropie momentul. domnul sa fie cu voi. si cu duhul tau. sa va binecuvanteze atotputernicul dumnezeu tatal, fiul si sfantul duh, liturghia s-a sfarsit, mergetzi in pace. multzumim lui dumnezeu. o, da. gata. acasa.

in sfarsit, jacheta de lana a lui mama mare ma invaluie. sport si meteo mai tre' sa fie. si furculitza se cufunda, fericita, in borcanul cu zacusca...

natura moartei: isterie cu brandushe galbene

2006-03-24T10:45:00.000-08:00

sucul gastric clipocea de somnul care-mi inota in stomac. voiam sa ies din lift, sa trec pragul si sa cad in pat. aruncam fiecare pas in fatza celuilalt, ii iroseam rapid si febril, cu cerebelul obosit de comandat pasi. iar pe marginea dambovitei, pe parapetul de beton cu brazde, iarba noua, mica, aspra. am magaiat iarba. am vazut tziganca ofilita si zdrentaroasa cu un snagov fumegand intr-o mana, iar in cealalta, un buchetzoi de brandushe galbene. mi-am tarshait bocancii in continuare pe pod. m-am oprit. am pivotat in ezitare, pipaind banutzul din buzunar. eram deja cam departe. 5 mii. m-am intors si am luat un buchetzel.

apoi m-am dus acasa, am spart un cosh, am distrus mouse-ul si am scuturat tencuiala prin repetate trantiri de usha. acum vad ca si clantza e strambata. cateva haine mototolite zac pe jos.

vantul cald de primavara

2006-03-23T03:14:00.000-08:00

nu mi-a fost niciodata mai putina frica de moarte. intunecata intr-o vraja trista, somnoroasa de somnul vesnic, indragostita de un mort. bine atzi venit in magazinul nostru. avem camashi de fortza pe toate stilurie: corporate, hippie, white tie, gothic, chiar lack-of-style pentru cei fara atitudine. mergetzi si probatzi dupa o perdeaua aceea de negura din dreapta. probatzi de toate, pana muritzi intr-una din ele. cu mainile legate in stil. legate si goale. lumea insashi e o imensa camasha de fortza, din felurite materiale cu felurite texturi. orice miscare imi e predefinita sau prevenita de miscari gresite din trecut. daca as muri chiar acum, nu m-as simtzi privata de o devenire, de o implinire. n-as simtzi ca am fost impiedicata sa ajung ceva spectaculos de conform cu visele mele. sa ajung ceva punct.

am sa imi tai bretonul in coltzuri, am sa imi ingrijesc pielea, am sa beau cafea cat sa nu-mi manance calciul, am sa dau jos, am sa inot, am traiesc in cartzi, am sa ma bucur de oameni. am sa imi ajustez tricourile noi, am sa imi ajustez caracterul. am sa respir si am sa numar pana la zece inainte sa fiu isterica. am sa inchid ochii si am sa sar inainte sa fiu apatica. e atata soare afara si inauntru ca orbecai, tampa si inundata de seva, tzopai in ritmul unui "love cats" gandit in varianta jamie cullum cu katie melua si auzit din corzile mele vocale, dulce irecognoscibile, gadilata de ideea ca lumea e mai buna cand doi ca astia doi fac un duet, impinsa de vana si ghidusia melodiei, saltata de fericirea constatarii simbiozei desavarshite cu vocea mea.

gina le-ar zice minus infinit si plus infinit. pot sa coexiste in aceleasi 24 de ore? primavara da.

am pe mine o bluzitza in dungi roz cu gri, racoroasa, de bumbac. tare bine o sa-mi prinda pe canicula care ma obsedeaza atat. oamenii vad primavara si gata. eu vad dincolo de ea: canicula. imi tarasc picioarele spre cabinetul medical. vad colbul maroniu ridicandu-se printre blocurile ceaushiste din cartier, invaluind strazile prea mizere sa fie prozaice. vad gard viu inmugurit. muguri vad?? incordez sprancenele rugator. vad copii mici si coloratzi jucandu-se in parcul sebastian. ce-mi place cuvantul zglobiu. imi aminteste de poezii din scoala primara. cam deprimant. vantul cald de primavara imi acopera bucuria cu praf.

diriga m-a dezamagit pentru ultima oara. sa ma desparta mahria. sa arate iar ca pentru ea viata nu zvacneste mai departe de disciplina inecacioasa din incinta perimetrului in care isi manifesta ea ego-ul. niciodata macar un pixel de culoare, o cearta shoptita aprinsa de creier incins, de caldura umana. niciodata viatza. eu m-am inchis si n-o sa mai fie amagire la care sa atasheze vreodata un dez cum e-n stare doar ea - nedrept, insensibil, infatuat. ma preling spre casa pe olari-ul denivelat. au, mana. o noua epicondilita la orizont. cer foarte albastru, tenisii grei si noi si cu miros de cauciuc in traista mea. aurelian *flips hair*, sprinten, pe partea ailalta a strazii. zambesc. ce puseu de bunatate a avut azi cristina, m-a ajutat sa-mi copiez cheia de la clasa. ce bine. ce frumos. vantul cald de primavara imi acopera frustrarea cu praf.

ma rog de mama sa-mi ia bomboane la 2000. daca as avea cu un metru mai putzin, as trage-o de fusta. ii arat catzei de plush cu limba scoasa. vantul cald de primavara imi descopera inima de praf. si-o acopera, si-o descopera, si-o acopera...

si mi-e sete de ploaie in tot corpul.

eul liric

2006-03-17T22:44:00.000-08:00

http://www.spikemagazine.com/0599jeffbuckley.php

are dreptate nenea ala, gary marsall. pune in cuvinte mai bine ca mine pasiunea si admiratia duse la extrem pe care le am pentru jeff buckley. si mobilul lor. ce pot sa adaug? poate doar ca nu accept comparatia cu cobain. vocea lui e ca un cui ruginit zgariind un perete de beton. jeff are tehnica cea mai ofertanta din cate am incercat vreodata sa imit. si cea mai plina voce. ca o apa curgatoare. de la izvor cristalin la parau repede la rau calm la fluviu cu bulboane furioase. si de la rock la blues la colinde.

am sa invatz, mai bine mai tarziu decat niciodata, sa ma las de acele "vocal histrionics". sa simt muzica fara fitze. cu o simplitate necesara si suficienta implinirii artei adevarate. omul care merita sa-i caut respectul o sa ramana cu muzica, nu cu ego-ul. da, eul liric are voie sa fie narcisist, orb, imoral, imbecil. dar nu artistul din spatele lui. eul liric e marioneta, artistul e papusarul. primul e chiar incurajat sa piarda controlul, sa calce in strachini, si mai ales sa inteleaga lumea asta total gresit. asta il face veridic. al doilea nu. devine sterp si mediocru. scapa marioneta din maini. isi anuleaza rostul.

24 martie 2003

2006-03-16T11:49:00.000-08:00

azi am am dat nas in nas cu telefonul public de la scoala. m-a privit lung in ochi si am inceput sa simt in palma dreapta o mancarime veche si draga. nu de zi cu zi, ci dintr-o zi anume. imi spune telefonul, cu un geamat abia stapanit: "mai stii ce-mi faceai cu mana asta acum vreo trei ani?". incerc sa retraiesc. aveam parul lung, despletit, varfurile tocite de atata netuns mi se incolaceau pe umeri. imi amintesc si jachetzica de tricot crem de peste rochia mov inflorata de peste blugii distrusi. imi amintesc ca era soare. imi amintesc si ca am cazut la propriu la picioarele lui nony cel seducator de la real si am facut o criza de ras. imi amintesc... ca am citit pe lista ca sunt a 7-a din toti, a 2-a de la a 9-a, am 100 la speaking... imi amintesc stalpul, scarile, telefonul portocaliu... stiu ce-i faceam!! introduceam cartela in el, ce altceva, ca n-aveam mobil, am trait candva fara mobil, ce vreme straina, ce vreme de fragezime si prospetzime. o sunam pe mama: "merg la timisoara!", ii sunam pe bunici: "merg la timisoara!"... sunt clasa a 9-a, la inceput de drum, si ce drum o sa fie... m-am calificat la prima (doar prima) mea olimpiada natzionala la engleza... merg la timisoara...

pe 24 februarie 2006 am mers in club a, la concertul blazzaj si urma din cadrul festivalului stimultan, dupa care am innoptat in green hours. am baut, am socializat, am ras. cu prieteni, cu amici, cu cunoscuti. pana in zori, cand... mahmura, franta si trista, urandu-ma pentru excesul de vin care ma imbia crud catre somn si imi imprima o durere surda in tot corpul, m-am indreptat spre liceul iulia hasdeu. prin ninsoarea abundenta, nepasatoare in albul ei rece si apos, cu monomania ei, caderea spre pamant. unica ei sarcina, unica ei grija, unica ei finalitate. nu e capabila sa inteleaga o situatie de viata si de moarte, pedeapsa care crestea in mine ca un cancer, durerea fara cauza nobila si glorie, dezolarea invinsului, vina de de nestins fatza de sine. ea n-o sa se condamne niciodata ca nu s-a oprit din cadere ca s-o ia spre cer. ea doar mi se topea pe obraji, mi se cristaliza pe fular, mi se troienea pe par in drumul meu spre liceul iulia hasdeu. unde am abandonat jalnic faza pe sector a ultimei mele olimpiade de engleza.

am inceput inadaptata, gingasa, inocenta si cu perspective. am terminat mondena, fanata, cinica si ratata. dar as fi o ipocrita sa ma fac ca tin doliu dupa cea care-am fost.