eyesicktear

zen

2007-03-06T08:39:00.000-08:00

acum stau jos. acum leg siterurile. acum ridic foile de pe jos. acum privesc copacul desfrunzit. mici pe fond de bloc ceaushist cojit de tencuiala. maro, bej, gri, albastru petrol, alb murdar, alb. punctuletze cafenii, roz, grena. muguri. martie. frumos.

nu ma mai gandesc. m-am gandit prea mult in ultimul timp. la lucruri fara finalitate. care m-au ranit cu sabia pe le-am oferit-o singura, cu convingere umila. e timpul sa gandesc. repetition increases mindfulness. acum ascult sail to the moon pe repeat. acum scriu acelasi kanji de 100 de ori. imi sacrific impulsurile. imprastierea spontana in hedonisme ieftine care imi dau iluzia ca profit de fiecare secunda. ca in fiecare secunda ma autoconstientizez si deci traiesc. aiurea. secundele le percepi cu adevarat numai in nemiscare si abandon.

dau ceva-ul in care ma complac si care ma duce spre nimic pe un nimic in care ma concentrez si care duce spre ceva.

curat.

limb

2007-02-20T11:15:00.000-08:00

i'm lost at sea...

don't bother me...

i've lost my way...

you're living in a fantasy world...

mi-am petrecut ultima saptamana intr-un limb fara scari spre rai si trape spre iad. in pat. cu storurile trase si cu nervii adormitzi. boala nu mi-e o notiune familiara. se insinueaza in mine si traieste acolo. ii sunt un mediu propice. n-o recunosc decat abia la strigatele indepartate si neputinciuoase ale mamei. ceva cu baut ceaiul ala, pus mana sa iau pastilele, avut aproape 20 de ani, fost inconstienta, ajuns mancata de gandaci, inceput facultatea, batut joc de viata mea eu singura. or sa fie destui care sa-si bata joc de viata ta. dau aprobator din cap si ma intorc in transa mea radiohead de inima albastra. fara sa ma simt intr-o nirvana a implinirii si detasarii, nici nu cad intr-o depresie crunta storcatoare de vlaga. inot instinctiv, ca bebelusii nascutzi in apa. nu cad spre fund, nu scot capul in valuri. spre ce?...

i spyral down...

ce zice paru' taiat?

2007-02-17T09:23:00.000-08:00

faceam eu un blog nou si random questionu' ma-ntreba la un moment dat ce zice paru' taiat de tunsoarea mea noua. si mi-am amintit de tine. de tine, pe care te-am crescut ca pe o pleata hipioata plina de atze colorate si margele colorate care la un moment dat au devenit prea grele. varfurile tocite n-au mai vrut sa creasca. si te-am lasat sa cazi in paragina.

de tine, pe care puteam sa scriu ce ma taia capu' fara sa dam my stream of consciousness, fara sa-mi ciopartzesc ideile pana la constipatzie, desi zic ca-i impuls cioplit pana seamana a impuls. doamne, eu numai in romgleza pot sa ma exprim cu adevarat, doamne, ce-o sa fac cu paginutza aia noua pe care vreau sa o pun in slujba alimentarii propriului meu narcisism cu pseudo-cronicutze pseudo-interesante pe care le scriu cu pseudo-pasiune ca sa ma pseudo-integrez in lumea pseudo-interesantzilor. in engleza, ca-s entelijenta ji jtiu. ca sa ma poata citi intreg mapamondul si sa mi se inchine.

cand vrei sa suni un prieten vechi itzi tremura mana pe telefon. atata timp v-a fost lene sa va cautatzi. ati trait unul fara altul. n-ati murit. dar poate s-ar bucura. poate puteti sa pick up where you left off.

si vreau sa urrrluuuuuuuuuuu!!!... mi-a fost dor de limba mea si de tine. de tine, care esti o antologie de ganduletze si imagini care mi-au strabatut devenirea intr-o perioada cand am urcat un povarnish la care ma uit azi stupefiata. eu, eu am facut asta? mai vreaaaaau! mai vreau sa debordez de idei intamplatoare in tine. mai vreau sa te colorez. daca mai shi depasesc, na, asta e, sunt mica. si ti-as povesti ce-am mai facut, da' mi-e rushine. e ori prea urat, ori muuult prea frumos. ma-nroshesc si-mi creste tensiunea. s-o fi chemand ca am trait. hihihi.

si ce daca nimeni n-o sa comenteze?

gem session

2006-09-07T09:00:00.000-07:00

am cort. incapem. aduc cazan, aduc, zahar, aduc gutui. fac gem. facetzi session? si mai lua-l-ar drecu' da blogger care nu m-a lasat sa-i bag si pe beatles, brandon boyd, beck, sting si janis. brandon venea cu tobitza si sting cu basu'. da' ne descurcam noi.

roc. sex! claaar...

2006-09-04T21:45:00.000-07:00

pale september... i wore the time like a dress that year...

concertele devenisera un efort voluntar de autoasurzire deprimanta. marea devenise o balta sarata care cere dush. vama era un shir de bodegi pe o plaja cu nisip prost. ceva scartzaia.

si dupa un 2003 de nestiintza, un 2004 de televizor, un 2005 de germania a venit si un 2006 de relativa indiferentza si totusi am fost la stufstock 4. trecuta de etapa 2003 cu sete copilareasca de rock si alcool, trecuta de etapa 2004 cu mancarime naiva de voluntariat alternativist, trecuta de etapa 2005 cu elitisme imbecile de 18 ani intelectuali, am ajuns in 2006 cu dorintza de a-mi lua adio de la urma, a mai inota in mare o data si a vedea ce oameni mai canta pe-acolo.

si am venit schimbata complet. muzica si marea once again swing around me like cotton on my skin. mi-am amintit ce-nseamna. ma tampisem de la atata urma si alge. daca mai si intru la facultate o sa am un varf al existentzei. nu mai sunt insetata de asceza in himalaya. sunt ca un leu in cushca. vreau sa ies, palavragesc, socializez, beau, rad, cant. vreau sa-mi reincarc cartela de prieteni. tampa metafora mi-am gasit. dar ma simt de parca nu mi-am incarcat creditul de mult, mult timp. asa e cand esti pe abonament.

imi vine constant sa dansez. bluz, jazz, fusion, funk, worldmusic. andriesh, alifantis, dan bairan, kampec dolores, ealdjaueala, blazzaj, iordache. eram plina de culori vii. acum incep sa se combine in nuantze mai subtile, nebanuite, neasteptate.

par lung, idei lungi, fuste lungi, cafele lungi, cantece lungi, prietenii lungi, aripi lungi.

fiindca drumul este lung, lung, lung.

jesus christ superstar

2006-08-13T04:39:00.000-07:00

intr-una din diminetzile trecute, mi-a venit subit sa-l ascult. era pe primul cd din teancul de 20. nu mai eram sub impresia casetei video vazute acum ceva ani, cand am zis: "asta numesc ei opera rock"? nu simteam ca am sa-mi pierd rabdarea dupa ce pigulesc "everything's alright", "herod's song" si "superstar". i-am dat drumul si m-a inghitit ca balena un val cu plancton. niciodata inainte nu sesizasem ce intreg perfect formeaza cantecele, ce frumos curge actiunea, ce crima e sa dai shuffle. si niciodata n-am sa ma opresc din a trambitza ce inteligent e scrisa opera asta, ce colorat suna muzica si ce bine ii vine libretul. si da, e opera rock. rock de late sixties-early seventies. groovy. ce bas, ce cor gospel, ce zbierete de ian gillan.

ma imaginam in scaunul papal, un moshulica sceptic cu cipilica alba a carui revolta de aparator al scripturii face fasssss... care vede ca nu-i nimic blasfemic in toata treaba. care vede ca biblia e urmarita cu fidelitate gratzioasa. care vede ca abordarea lui isus ca superstarul vremii lui, adorat si apoi demolat de fani, cum a patzit-o si michael jackson, la mila opiniei publice, e chiar una desteapta. care vede ca aria din gradina ghetsimani e sfasietoare. care vede ca n-are ce excomunica, ci ce binecuvanta. si mai ca-mi dadeau lacrimile de mandrie.

totusi, daca vaticanul a vazut filmul din '73, a vazut ca isus un ted neely emaciat care canta printre dintzi, cam penibil tocmai prin lipsa de patos, vitregind dramatismul unor bucatzi cu schelalaieli menite sa arate ca e roacher si nu tenor de opera. si un irod gras si scarbos. desi glenn carter nu e incarnarea imaginii mele despre isus, nu se teme sa se eviscereze, sa ia note de soprana, sa explodeze de expresivitate. iar rik mayall e delicios de corvaxian. nimeni nu-l bate.

asadar, cu exceptzia uverturii pe care n-am gasit-o, iata "jesus christ superstar" (2000):

heaven on their minds
what's the buzz/ mystifying
everything's alright
jesus must die
hosanna
simon zealotes/ poor jerusalem
pilate's dream
the temple
i don't know how to love him
damned for all time/ blood money
the last supper
gethsemane (i only want to say)
the arrest/ peter's denial/ pilate and christ
king herod's song
could we start again please?
judas' death
trial before pilate/ 39 lashes
superstar
crucifixion
john nineteen: forty-one

recomand aria din ghetsimani si aria lui irod.

policroma, na

2006-07-04T09:42:00.000-07:00

monocroma

2006-07-04T06:59:00.000-07:00

zile verzi.

motanul mi-a luat locul pe fotoliul din balcon. terasutza mea improvizata. in sfarsit, un loc unde sa stau. un loc de unde sa nu fug spre pierzanie. vantul ma piaptana, parul meu se duce oblic, piezish, ca freza copacului care se rasfira sub mine. in vant. ceaiul cald de menta rece merge pe gat, la vale. ce mult verde am vazut zilele astea, cu ochii deschisi, cu ochii inchisi... e culoarea mea. culoarea pacii mele... e culoarea locului de unde nu fug spre pierzanie.

si tac. ma tem. sunt monocroma. lumea are culori, atatea culori pe care nu le stiu si nu le vad... ma complac in verde. ma simt integrata, apoi ma simt impotmolita, apoi ma simt poezia asta [http://www.poezie.ro/index.php/poetry/82254/index.html] si cantecul asta [http://www.youtube.com/watch?v=Fi28VU59bYo&search=tori%20amos%20yes%2C%20anastasia]. ele cer sa ma duca in spatii unde nu e numai verde, fara ezitare, pana nu uit codul culorilor. lasand in urma visuri de marire, am ales sa-mi caut un cuib. si l-am gasit in clorofila. si era sa si raman in el. dar ma cheama tot ce n-am vazut, atins, gustat. ma cheama cu o voce pe care nu pot s-o concep. mi se insinueaza in minte, dar nu se contureaza din lipsa bazei empirice. tot ce nu pot imagina fiindca n-am cunoscut. tot ce vreau sa cunosc si sa-mi amintesc. lumea ma cheama s-o vad pe ea toata.

si oricand ma pot intoarce in verde.

iarba dinainte de bac

2006-06-22T12:12:00.000-07:00

vreau sa vad lumea, fara indoiala. totusi, nu caut locul cel mai frumos din ea. sunt unul din oamenii care cred in ideea de meleag natal. stiu ca un petic verde din bucuresti ma poate face la fel de fericita ca central park, taigaua siberiana sau muntele fuji. pentru ca aici m-am nascut si cred in asta. pot fi acuzata de ingustime - nu cred ca m-as apara cu o argumentare solida. fiindca alegerea mea nu tzine de ratziune si nici nu o impun nimanui. e splendoarea alegerii.

azi, pe iarba care mereu mi-a parut ca vrea sa ma intzepe, am mers descultza. azi, vodca mereu halucinanta mi-a ars gatul si mi-a crutzat mintea. azi, in cismigiul care nu mi-a spus niciodata nimic, am fost fericita. azi, dupa ce am privit o viatza copacii cu drag de pe pamant, m-am uitat la pamant dintr-un copac.

inainte de bac, iti recomand sa stai cateva zile la bunici, departe de calculator, tzigari si zgomot - la diminetzi calme cu cafea cu lapte, pranzuri solare si cine cu salata. interiorizeaza linistea. bea multa apa si citeste lacom "pride and prejudice". in romana. e o traducere bunutza. in ultima seara, cheam-o pe mahria la tine si fa-i turul casei in care ai crescut: arata-i balconul pe care iesi in serile de vara, camera fara care n-ai mai avea radacini, poze si desene de cand erai mica si caraghioasa. betzi compot de visine, mancatzi o inghetzata. a doua zi intoarce-te acasa, si dupa meditatzia la istorie mergi in green cu mihaela, sa invetzi la romana cu gashca de oameni dezghetzatzi si desteptzi de la olimpiada la care ai zis pas. ducetzi-va in cismigiu si discutatzi (la marele misto) subiectele de oral pe iarba. facetzi baloane de sapun. poshtitzi o sticla de vodca. ramai cu maria si mihaela. amestecatzi istoria cu geografia cu romana. batetzi-va cu bulgari de iarba. o sa creasca la loc. mama, cand o sa fitzi la facultate si o sa ai narghilea, tzine-te cu materiile comune... hic! urca-te in copac. un pom nu prea inalt, noduros, primitor, cu frunze verzi, verzi, verzi. escaladeaza-l cu picioarele goale, in fusta lunga si creatza. nu te teme, o sa-tzi intinda mana. contempla de sus. cand or sa vina trei fetitze cu caluti de plastic, fascinate de cum te-ai urcat, intreaba-le cum le cheama. teodora, ioana, maria. da-le flaconasul de spuma si prinde calutii. razi cu ele. razi in tzipetele cu care isi insotzesc vanatoarea de balonashe. razi si simte-te verde. uita-te la mihaela si cristi, intinsi pe-acolo pupandu-se, uita-te fara pic de melancolie, ca la 7 ani, cand roseai dezgustata la scenele de amor din filme, uita-te convinsa ca tu nu vrei sa faci asta niciodata. fii copil. da proportzii cosmice micilor placeri pe care le vei putea trai in pace dupa bac: o carte, un ceai, o pala de vant. fiindca da, bacul o sa treaca... si o sa traim si dupa el. incredibil cata pace simti deja.

deci... inainte de bac, mergi descultz pe iarba, fii hipiot, invata impreuna cu prieteni dragi si cu oameni placuti. s-ar putea sa nu realizati nici un salt spectaculos in cunostintze; s-ar putea ca zilele astea de "teroare" sa devina cele mai frumoase din liceu. si daca-i vorba, nu neaparat doar inainte de bac, domle. in general. daca nu te-ai prins. apropo, am un gogoloi mare de iarba in pantof, cu care am mers tot drumul spre casa fara sa ma prind.

my sanctuary

2006-05-24T06:26:00.000-07:00

(wonk uoy naht noitceffa erom deen i)

r:
in you and i there's a new land,
angels in flight
(wonk uoy naht noitceffa erom deen i)
my sanctuary, my sanctuary, yeah
where fears and lies melt away
music will tie
(wonk uoy naht noitceffa erom deen i)
what's left of me
what's left of me now

i watch you fast asleep,
all i fear means nothing

(snwod dna spu ynam os)
my heart's a battleground
(snoitome eurt deen i)
(wonk uoy naht noitceffa erom deen i)
(snoitome eurt deen i)

r...

you show me how to see,
that nothing is whole
and nothing is broken

r...

my fears, my lies
melt away...
(wonk uoy naht noitceffa erom deen i)

ce cauta versurile astea aici? nu-s prea geniale si nu-s prea eu. n-au tonul meu calculat. sunt si cam siropoase. versuri de amator. tocmai. mi-a ajuns sa apreciez ce e facut dupa standardele mele. exprima ceva care mi-e necunoscut si ispititor. nu sunt eu, sunt ceva ce imi sta cu desavarsire in afara firii. sunt undeva dincolo de sfera mea de creatie si tot ce nu pot crea ma fascineaza. ma impietreste. tot ce nu e in mine e vraja.

si am intrat pe prozaicul google si am aflat ca fata e utada hikaru. un nod in stomac si dorintza nestinsa de a-i explora opera. ii spuneau britney a japoniei. eu ma hlizeam si ma inchinam cu evlavie unei japonii care are o britney ca asta.

gradat, nodul s-a desfacut, focul s-a dus intr-un ultim sfarait. subit, s-a naruit visul cu o artista obscura, misterioasa, infioratoare si totodata stapana pe arta ei si pe limba engleza, pe care s-o gust si cu sufletul de copil hipnotizabil si cu mintea de cantautoare aspiranta, o artista cu urechea pentru chill-out si gandirea natural japoneza spre care eu doar tind. care sunt undeva dincolo de sfera mea de creatie.

mi-a ramas cantecul. atat. obsedant. daca sailor moon va zgarie retina sau va intzeapa maturitatea, inchideti ochii. sau minimalizati. sau nu intrati deloc.

http://youtube.com/watch?v=SntXYFLCBAo&search=sailor%20moon

ce bine am sa dorm

2006-05-06T19:37:00.000-07:00

mama doarme cu pisoii pe canapea. am rugat-o sa stea in camera cu mine. chiar daca doarme. eu trag dintr-o tzigara scurta care ma arde in gat, contemplandu-mi inconstientza. se crapa de ziua. ce bine am sa dorm cand o sa fie gata, ce bine am sa dorm cand am sa merit, ce bine am sa dorm cand n-am sa mai visez cu ochii deschsi.

three days of peace and music? nemeritate. furate fatzis. glazura de noroi peste beton. beton friabil. cu ceafa aproape franta, cu linguritza plictisindu-se in paharelul gol de iaurt, cu steve-winwood-cand-era-tanar in locul concentrarii, cu cosmarul asta nenorocit in suflet. nesfarsit. sfarsitul va fi apoteotic. vine si ma gaseste contemplandu-mi inconstientza.

bomb saigon now. hanoi. disneyland. everything.

2006-05-02T03:57:00.000-07:00

si vezi vietnamezu' si tre' sa-l impushti. singura sansa de a termina mai repede si a te intoarce acasa. la viatza ta. care?

introspectzia lu' peshte

2006-05-02T00:48:00.000-07:00

ca sirena-i peshte.

Like the beautiful sea mermaids who've swum before you, Siren, you certainly have a way of drawing people in. Whether wooing a crush with your alluring voice or impressing someone with your unique take on the world, you're sure to captivate more than your share of audiences.

It must be the balance between your glittering personality and your individual style that keeps friends and family enamored by your presence. From being able to predict next season's "it" color to pairing leopard print with plaid before it hits the pages of Vogue, people see you as a fashion goddess. You may not want to admit it, but you're part trendsetter and people look to you for direction.

Of course, you know there's more to life than shopping for the latest adorable accessory. You pursue success in all aspects of life — from offering creative insights at work to running marathons. You have big dreams, Siren, and by keeping them in sharp focus, you're sure to come out a winner.

1. i'm a lot more likely to have the crush. poate fiindca ma chinui atat sa nu. more than my share of audiences? definitely more than i can chew. imi place aia cu my alluring voice. pacat ca vorbesc prea mult, prea tare si prea ascutzit. not to mention fara rost. a, si horcai.

2. nu-s o fire sclipicioasa. acuma, poate nici oamenii cei atat de enamoured by my presence nu umbla dupa strassuri si paiete. da, dom'le, metaforic. culorile mele sunt culorile mele indiferent de trend fat-o, si fat-o astia nu stie ca nu carouri cu leopard o sa se poarte vara asta, ci buline cu dantela.

3. i do know there's more to life. macar atat, saraca de mine. she never knew that there was anything more than poor. daca acel more mi-ar fi si accesibil, daca as avea ambitzia pe care mi-o proslaveste rezultatul asta de test pe care l-am rezolvat din plictiseala chinuindu-ma in teorie la un atestat neinceput de 16-20 de pagini care trebuie predat in doua zile, pe care am avut un an sa-l fac si al carui subiect e ales de mine cu toata inima...

londoren color balsam - 45 granatrot, mit provtamin b5

2006-04-21T05:15:00.000-07:00

n-a iesit chiar asa. mai degraba un grena spalacit de tanti mariana de la 5. atat cat sa nu ma simt la fel. atat cat sa cheme glossul roshu pe gura, amintirea teancurilor de materiale din atelierului de croitorie, imaginea rochiei maro-roshcat cu zig-zaguri ivoire, cerceii mari si grei si zornainzi, un green hours plin cu oameni deosebit de politicoshi care ma aplauda. aud percutzia si bataile inimii mele si-o insusesc, aud basul si valurile de seva navalesc in camarutze, aud chitara si vocea asteapta sa se ridice in rotocoale. ce intre-kate-bush-si-tori-amos-la-culoare am sa fiu, ce cu desavarsire eu deasupra lor doua, ce nestiuta de voi pana in clipa aia, ce alta decat liciu betziv in blugi ruptzi si tenishi, ce femeie, ce serioasa, ce blazata, ce zvacnitoare, ce sirena, ce crima impotriva inocentzei, ce victorie asupra crimei inocentzei impotriva dreptului meu de a fi luata in serios. cand l'am dat pe par, semana a sange inchegat. a manjit totul in jur. chiuveta arata ca dupa capete sparte, vene taiate, spline injunghiate. sangele inocentzei... sa curga... a vrut sa ma omoare, sa moara, nenorocita... sa moara...

...sa devin tanti mariana de la 5.

vreau, nu vreau...

2006-04-18T08:05:00.000-07:00

vreau in parc. vreau la bazin. vreau o mana rece care sa-si egaleze temperatura cu insolatzia mea. vreau un deget care sa-mi arate veveritza pe care n-o vad niciodata. vreau o tovarasha de joaca si visare care sa ma scoata sub cerul liber, sa ma alerge si sa ma vindece. vreau o inghetzata cu colorantzi si arome natural-identice de caramel. vreau senzatzia ca nicaieri nu-i mai bine ca afara. vreau sa mai vreau sa stau. sa nu vreau in casa. sa nu vreau acasa. sa nu vreau adapostul clauzurii. sa nu vreau sa stau in pijama, sa citesc "fratzii karamazov", sa dorm, sa beau cafea si sa ascult jamie cullum... cum vreau acum.

dar vreau, nu vreau... ploua.

226

2006-04-17T02:51:00.000-07:00

nu mai venea. asa ca luat un 300 pan' la rond. si am mai avut timp sa ma gandesc. si sa ridic capul. si sa vad cerul albastru-petrol printre crengile ude, noduroase, cu smoculetze de frunze crude. picaturile imi cadeau in ochi, eram imbibata de apa rece, vizionara, libera, dornica sa redevin pedanta, dornica sa redevin deasupra, cu ochii plini de ploaie. aveam ploaie in ochi. cadea printre crengi. si imi venea sa cant din toti rarunchii.

GATA.

i'm getting what i diserve
for mischoosing whom to serve
it's only fair
that no one should care

ma simt eliberata ca am inteles. e intre mine si mine. si-mi sunt tovarasa de drum de ceva timp. si ce drum cu impiedicaturi si julituri si cazaturi jalnice, dar ce drum colorat si nebanuit poate sa fie... nu-s secata, ci usoara.

verde ud

2006-04-12T12:22:00.000-07:00

esti inalta, zvelta, blonda, auzi, nemtzoaica satena vopsita blonda. radiezi de inocenta cumintzenie occidentala si practica. hartoapele mi-au zgaltzait in bucatzele incercarile de a nu ti-o leza. tu te-ai dovedit mai putzin casanta. ne curge apa din par pana-n pantofi. facem dush. razi cu un cinism care contrazice aerul tau de bibelou. fotografiezi tot ce prinzi. ce frumos si verde e bulevardul unirii. verde si ud.

itzi arat eu ce viatza e aici. imi arat mie ca e. te duc la muzeul de arta ca sa vad tablouri, te duc la cartureshti ca sa beau ceai. scuza mea perfecta ce esti, ghemotocul meu de incordare balcanica din stomac. itzi arat eu. stai ca nu-i loc. toate mesele sunt ocupate. iesi inapoi pe magheru, cu capul jos. te intreb, in engleza mea internatzionala, adica redusa la nimic pentru claritate maxima: "are you upset?". "no, no!", imi raspunzi ca trezita dintr-un somn iepuresc si febril. "you look upset", zic neincrezatoare. nu las bariera lingvistica, materiala si culturala sa ne faca doua papushi de carpa, mute si stangace. picaturi de ploaie rece si nedorita - macar altereaza frumos farurile si lampile de dincolo de parbriz. "i know another nice place where we can go, if you want to... and if not, we can go home, my mom is making us a nice dinner", continuu. ce repetitivitate si ce accent prost, romanesc pe engleza mea internatzionala, ma gandesc. "but we came to have tea there", suspini. sunt uimita. chiar ti-ar fi placut.

nu-i nimic. ai sa vii la vara. si am sa te duc la cartureshti ca sa beau ceai. si la muzeul satului, ca sa vad case. si prin herastrau, ca sa merg cu vaporashul, sa mananc vata de zahar si sa ma dau in caracatitza. si la arcul de triumf, ca sa-i faci o poza in care soarele ma scalda-n raze aurii.

suddenly i see...

2006-04-03T20:42:00.000-07:00

...this is what i wanna be.

cu mainile temniciere ferme si vocea suzerana glorioasa peste chitara, cu ritmul in toate globulele, cu simplitate si gratzie aparent lipsite de efort.

whatever happened to cand cresc mare ma fac dan byron? ma fac si dan. ma fac toti. ii port in mine pe toti de la care am invatzat vreodata ceva, care mi-au infipt un bold pe harta muzicala, care au sange artistic compatibil cu al meu, care vreau sa fie mandri de mine si a caror mandrie o sa puna crema pe tort. imi schimb forma dupa temperatura si presiune. schimb fontul. pastrez fondul. asta e tot farmecul. parca nu mai vreau sa mor.

london town

2006-04-01T23:54:00.000-08:00

riuf 2006. am gasit sala si m-am asezat, confidenta in mine. cum zicea tanti aia care prezenta. ce lume ajunge sa studieze afara. si eu nu. niciodata. cu ale mele calitati latente. pixul alearga pe culoarele agendei dupa orice m-ar putea duce mai aproape de londra, macar cateva luni. uk: study & funding opportunities. insight on british undergrad education. business, law, economics. business, law, economics. taxe, costuri, burse de merit. business, law, economics. incep sa am senzatia tot mai clara ca notiunea de exchange programmes am invetat-o eu. si notiunea de arta la fel. dau la limbi straine, prind un exchange programme si ma duc sa cant in bodegile londoneze. ce-mi placea cum suna. bodegile londoneze. nu.

http://www.mdx.ac.uk/subjects/dmta/undergraduate.htm

http://www.mdx.ac.uk/summer/about/index.htm

dau la limbi straine. citesc. iau numai 10. ma apuc de chitara cu teoria-n fatza. cant intr-o trupa. scriu la o revista. spal niste podele. strang bani. merg la summer school. 200 de lire. imi fac ucenicia la ei. continuu tot la ei. ba nu. 2600. nu merg. sansa ma respinge galant. mi se refuza condescendent. imi arata, cu plictiseala fragil afabila, intr-o mana cu manusha imaculata, nota de la ospatzul visarii diurne. imi aminteste ca le-am cerut realitate. si ca asta costa bani. bani reali. ma scuz incurcata. e o greseala, eu n-am cerut asta. eu doar visam. eu, sa studiez muzica la londra? eu, o romanca din jumatea inferioara a clasei de mijloc? eu visam, eu visam. lasati-ma. eu visam, imi repet infrigurata. daca imi permiteti, am sa ma duc la toaleta, ceva nu mi-a priit. ma galbenesc de penibil si sila. daca vomit totul sunt scutita de plata? plec, impiedicata si umila. sansa zambeste deconcertata. tot formal, tot britanic. ridica din umeri. ce-a mai fost si asta? est-europenii astia-s ciudati.

iar primul rezultat al cautarii sub scoala populara de arte bucuresti e un thread de forum fara nici un raspuns.

every mornin' 'bout half past eight
my momma wakes me, says "don't be late!"
i get to the office, tryin' to concentrate,
my life is just a slow train crawling up a hill.

so i stop one day to figure it out
i'll quit my job without a shadow of a doubt
to sing the blues that i know about:
my life is just a slow train crawling up a hill.

minute after minute, second after second
hour afer hour goes by
workin' for a rich girl, stayin' just a poor girl
never stop to wonder why!

so here i am in london town,
a better scene i'm gonna be around,
the kind of music that won't bring me down.
my life is just a slow train crawling up a hill.

nu.

sa nu ma deprim.

2006-03-31T05:33:00.000-08:00

la petrecerea lui tudor am facut opusul a mai tot ce faceam si nu faceam de ma deprimam la petrecerile lui tudor. am divortzat de bere pentru suc de portocale cu vodca-garrone-martini. am si dansat. chiar inainte suita manson-slayer-pantera m-am mutat in camera, la jam session si hendrix-brian setzer-steve vaughn. in pat. conversatzii tembele si motzaiala. un ghem de capete, coapse, coate. cand a urcat soarele, a urcat si melancolia-n mine. sa nu ma deprim. dimineatza, lumina curgea ca mierea peste fotoliul imens in care ma scufundam cu tzigara arzanda, paharul vesel si sufletul ushor. eu, gina, iulia, blida, tudor, cristi, mike, leagan, parc, soare, cald, vant, nisip, ah, shit, cer albastru, primavara, q-pack de bere rasuflata, tzepi in stomac, foame, bucurie. nicaieri oboseala mahmura care mi se lasa pe umeri sadic si-mi batea muschii cu scanduri cu cuie. nicaieri depresia. mi-a zis tudor ca la cantat sunt pa felie. sau pa tzeava. am uitat care. a vorbit serios, cum nu se oboseste des sa-mi vorbeasca. in modestia mea proverbiala, stiam asta. dar cand stiu c-o stiu si oameni ca tudor sau dan, camasha de fortza paraie... nu, nu inalbitor!... si respir.

am tremurat si gafait in cea mai incordata negare pe care mi-am indus-o vreodata (nu mi-e frica, nu pot sa ma manance, bine ca ma duc dupa aia la concert sa scap de stres, la naiba, cine stie ce ma asteapta si acolo, of, mai bine m-ar manca sa stiu de-o treaba, daca-i vreunu' hot care ma inhiba, daca gresesc, daca-mi pierd vocea, nu, lasa, o sa-i sparg, ei sa ma impresioneze pe mine, auzi, sa le cant anouk, guano, apes, no doubt, garbage, scheitarii drecu', nu mi-e frica, nu). caricaturali intr-o masura. cam mutzi la inceput. pe parcurs, reconfortant de... baietzi. au trezit baiatul din mine. le-am cantat peste electrica pe clean, data incet. mi-au cantat peste vata din urechi. au trezit roc-ul din mine. mi-au dat vin, bere, mancare. dar adevarata foame mi-a potolit-o urma, in proeteasa. credeam ca au uitat cum. m-au lovit ca un tsunami. si, ca in "silent sea", the harder they hit me, the less i seemed to bruise. pe moment. dar oboseala m-a ajuns si, in miezul dansului crunt, m-am pomenit la baie, privind in oglinda o mutra mototolita, absurd de trista. sa nu ma deprim. dimineatza, cazuta din ruperea mea voita de urma noptzii in frig eliberator si curat, cadeam in perna moale cu pleata incalcita intr-un nor de tutun, cu urechile tziuinde si sufletul usor. m-a strans mani in bratze si n-a facut-o in sila. ce liniste dulce si cata recunostintza in ochii mei care nu stiu mandria, cand o corabie ratacita ajunge inapoi in port.

depresia ma pashte dupa fiecare coltz. i'll stay right here... on a silent sea... numai sa nu ma deprim.

epifanie vs. zacusca

2006-03-27T07:50:00.000-08:00

esti mare, alb, calcaros, cu bratzele deschise perpendicular pe trunchi, agatzat in drugi de fier, prins ca un fluture in insectar deasupra altarului. ma privesti cu ochi scobitzi in care vad mustrare, raceala neresemnata, durere, indurare, afectiune blanda, ascutzime subversiva, induplecare, usurare amuzata, iubire. aer gri si frig de martie. mi se pune un nod de iubire in gat. ma doare stomacul. nu de iubire. de foame. de incordare. de frig. ma chircesc in geaca rece. vreau acasa. cuvintele din predica zboara in uitare pe langa urechile infundate in fular. zau ca vreau acasa. e vina mea ca nu mi-am luat shosete groase. vreau acasa. nu acum revelatzie. acasa. la filmul serii, pulovar cald si zacusca. apoi vad imbufnare. dezolare. ma gandesc cat ai patimit si ma simt ca ultima cretina. mi se destinde fiecare muschi. incep sa aud, incep sa ascult. e placut. si te uitzi frumos, si cat ai patimit. iar mi se pune un nod de iubire in gat. dar tu niciodata n-ai suferit din vina. din constiintza pacatului propriu. a noroiului propriu. nu stii cum e sa ai sangele altui om pe maini, sa te sacrifici derizoriului, sa fii rau cu tine si cu tot, sa te urasti, sa-ti plangi ura. ai un raspuns la orice. si te cred pe cuvant. si te iubesc. cred ca am vocatzie. prea ma simt sortita sa mor virgina, cu toata natura mea perversa. bai, ia stai ca se apropie momentul. domnul sa fie cu voi. si cu duhul tau. sa va binecuvanteze atotputernicul dumnezeu tatal, fiul si sfantul duh, liturghia s-a sfarsit, mergetzi in pace. multzumim lui dumnezeu. o, da. gata. acasa.

in sfarsit, jacheta de lana a lui mama mare ma invaluie. sport si meteo mai tre' sa fie. si furculitza se cufunda, fericita, in borcanul cu zacusca...

natura moartei: isterie cu brandushe galbene

2006-03-24T10:45:00.000-08:00

sucul gastric clipocea de somnul care-mi inota in stomac. voiam sa ies din lift, sa trec pragul si sa cad in pat. aruncam fiecare pas in fatza celuilalt, ii iroseam rapid si febril, cu cerebelul obosit de comandat pasi. iar pe marginea dambovitei, pe parapetul de beton cu brazde, iarba noua, mica, aspra. am magaiat iarba. am vazut tziganca ofilita si zdrentaroasa cu un snagov fumegand intr-o mana, iar in cealalta, un buchetzoi de brandushe galbene. mi-am tarshait bocancii in continuare pe pod. m-am oprit. am pivotat in ezitare, pipaind banutzul din buzunar. eram deja cam departe. 5 mii. m-am intors si am luat un buchetzel.

apoi m-am dus acasa, am spart un cosh, am distrus mouse-ul si am scuturat tencuiala prin repetate trantiri de usha. acum vad ca si clantza e strambata. cateva haine mototolite zac pe jos.

vantul cald de primavara

2006-03-23T03:14:00.000-08:00

nu mi-a fost niciodata mai putina frica de moarte. intunecata intr-o vraja trista, somnoroasa de somnul vesnic, indragostita de un mort. bine atzi venit in magazinul nostru. avem camashi de fortza pe toate stilurie: corporate, hippie, white tie, gothic, chiar lack-of-style pentru cei fara atitudine. mergetzi si probatzi dupa o perdeaua aceea de negura din dreapta. probatzi de toate, pana muritzi intr-una din ele. cu mainile legate in stil. legate si goale. lumea insashi e o imensa camasha de fortza, din felurite materiale cu felurite texturi. orice miscare imi e predefinita sau prevenita de miscari gresite din trecut. daca as muri chiar acum, nu m-as simtzi privata de o devenire, de o implinire. n-as simtzi ca am fost impiedicata sa ajung ceva spectaculos de conform cu visele mele. sa ajung ceva punct.

am sa imi tai bretonul in coltzuri, am sa imi ingrijesc pielea, am sa beau cafea cat sa nu-mi manance calciul, am sa dau jos, am sa inot, am traiesc in cartzi, am sa ma bucur de oameni. am sa imi ajustez tricourile noi, am sa imi ajustez caracterul. am sa respir si am sa numar pana la zece inainte sa fiu isterica. am sa inchid ochii si am sa sar inainte sa fiu apatica. e atata soare afara si inauntru ca orbecai, tampa si inundata de seva, tzopai in ritmul unui "love cats" gandit in varianta jamie cullum cu katie melua si auzit din corzile mele vocale, dulce irecognoscibile, gadilata de ideea ca lumea e mai buna cand doi ca astia doi fac un duet, impinsa de vana si ghidusia melodiei, saltata de fericirea constatarii simbiozei desavarshite cu vocea mea.

gina le-ar zice minus infinit si plus infinit. pot sa coexiste in aceleasi 24 de ore? primavara da.

am pe mine o bluzitza in dungi roz cu gri, racoroasa, de bumbac. tare bine o sa-mi prinda pe canicula care ma obsedeaza atat. oamenii vad primavara si gata. eu vad dincolo de ea: canicula. imi tarasc picioarele spre cabinetul medical. vad colbul maroniu ridicandu-se printre blocurile ceaushiste din cartier, invaluind strazile prea mizere sa fie prozaice. vad gard viu inmugurit. muguri vad?? incordez sprancenele rugator. vad copii mici si coloratzi jucandu-se in parcul sebastian. ce-mi place cuvantul zglobiu. imi aminteste de poezii din scoala primara. cam deprimant. vantul cald de primavara imi acopera bucuria cu praf.

diriga m-a dezamagit pentru ultima oara. sa ma desparta mahria. sa arate iar ca pentru ea viata nu zvacneste mai departe de disciplina inecacioasa din incinta perimetrului in care isi manifesta ea ego-ul. niciodata macar un pixel de culoare, o cearta shoptita aprinsa de creier incins, de caldura umana. niciodata viatza. eu m-am inchis si n-o sa mai fie amagire la care sa atasheze vreodata un dez cum e-n stare doar ea - nedrept, insensibil, infatuat. ma preling spre casa pe olari-ul denivelat. au, mana. o noua epicondilita la orizont. cer foarte albastru, tenisii grei si noi si cu miros de cauciuc in traista mea. aurelian *flips hair*, sprinten, pe partea ailalta a strazii. zambesc. ce puseu de bunatate a avut azi cristina, m-a ajutat sa-mi copiez cheia de la clasa. ce bine. ce frumos. vantul cald de primavara imi acopera frustrarea cu praf.

ma rog de mama sa-mi ia bomboane la 2000. daca as avea cu un metru mai putzin, as trage-o de fusta. ii arat catzei de plush cu limba scoasa. vantul cald de primavara imi descopera inima de praf. si-o acopera, si-o descopera, si-o acopera...

si mi-e sete de ploaie in tot corpul.

eul liric

2006-03-17T22:44:00.000-08:00

http://www.spikemagazine.com/0599jeffbuckley.php

are dreptate nenea ala, gary marsall. pune in cuvinte mai bine ca mine pasiunea si admiratia duse la extrem pe care le am pentru jeff buckley. si mobilul lor. ce pot sa adaug? poate doar ca nu accept comparatia cu cobain. vocea lui e ca un cui ruginit zgariind un perete de beton. jeff are tehnica cea mai ofertanta din cate am incercat vreodata sa imit. si cea mai plina voce. ca o apa curgatoare. de la izvor cristalin la parau repede la rau calm la fluviu cu bulboane furioase. si de la rock la blues la colinde.

am sa invatz, mai bine mai tarziu decat niciodata, sa ma las de acele "vocal histrionics". sa simt muzica fara fitze. cu o simplitate necesara si suficienta implinirii artei adevarate. omul care merita sa-i caut respectul o sa ramana cu muzica, nu cu ego-ul. da, eul liric are voie sa fie narcisist, orb, imoral, imbecil. dar nu artistul din spatele lui. eul liric e marioneta, artistul e papusarul. primul e chiar incurajat sa piarda controlul, sa calce in strachini, si mai ales sa inteleaga lumea asta total gresit. asta il face veridic. al doilea nu. devine sterp si mediocru. scapa marioneta din maini. isi anuleaza rostul.

24 martie 2003

2006-03-16T11:49:00.000-08:00

azi am am dat nas in nas cu telefonul public de la scoala. m-a privit lung in ochi si am inceput sa simt in palma dreapta o mancarime veche si draga. nu de zi cu zi, ci dintr-o zi anume. imi spune telefonul, cu un geamat abia stapanit: "mai stii ce-mi faceai cu mana asta acum vreo trei ani?". incerc sa retraiesc. aveam parul lung, despletit, varfurile tocite de atata netuns mi se incolaceau pe umeri. imi amintesc si jachetzica de tricot crem de peste rochia mov inflorata de peste blugii distrusi. imi amintesc ca era soare. imi amintesc si ca am cazut la propriu la picioarele lui nony cel seducator de la real si am facut o criza de ras. imi amintesc... ca am citit pe lista ca sunt a 7-a din toti, a 2-a de la a 9-a, am 100 la speaking... imi amintesc stalpul, scarile, telefonul portocaliu... stiu ce-i faceam!! introduceam cartela in el, ce altceva, ca n-aveam mobil, am trait candva fara mobil, ce vreme straina, ce vreme de fragezime si prospetzime. o sunam pe mama: "merg la timisoara!", ii sunam pe bunici: "merg la timisoara!"... sunt clasa a 9-a, la inceput de drum, si ce drum o sa fie... m-am calificat la prima (doar prima) mea olimpiada natzionala la engleza... merg la timisoara...

pe 24 februarie 2006 am mers in club a, la concertul blazzaj si urma din cadrul festivalului stimultan, dupa care am innoptat in green hours. am baut, am socializat, am ras. cu prieteni, cu amici, cu cunoscuti. pana in zori, cand... mahmura, franta si trista, urandu-ma pentru excesul de vin care ma imbia crud catre somn si imi imprima o durere surda in tot corpul, m-am indreptat spre liceul iulia hasdeu. prin ninsoarea abundenta, nepasatoare in albul ei rece si apos, cu monomania ei, caderea spre pamant. unica ei sarcina, unica ei grija, unica ei finalitate. nu e capabila sa inteleaga o situatie de viata si de moarte, pedeapsa care crestea in mine ca un cancer, durerea fara cauza nobila si glorie, dezolarea invinsului, vina de de nestins fatza de sine. ea n-o sa se condamne niciodata ca nu s-a oprit din cadere ca s-o ia spre cer. ea doar mi se topea pe obraji, mi se cristaliza pe fular, mi se troienea pe par in drumul meu spre liceul iulia hasdeu. unde am abandonat jalnic faza pe sector a ultimei mele olimpiade de engleza.

am inceput inadaptata, gingasa, inocenta si cu perspective. am terminat mondena, fanata, cinica si ratata. dar as fi o ipocrita sa ma fac ca tin doliu dupa cea care-am fost.

disconcertingness

2006-03-16T11:42:00.000-08:00

let's play hide and seek
whoever wins
you'll sing me to sleep
i'll stroke your tired skin

so, so
can you see me beyond the face i show?
i know it's hard, try nonetheless
i'm right here, silly, beneath my disconcertingness

tuck me in your shirt
out of my ordeal
soothe my blistering shame
for i feel...

eclipsed by my own pitiful tries
to draw your attention, too loud to sound wise
but i'd crawl 'till the bone shows on my knees and thighs
and i'd crawl 'till i can't look myself in the eye...

'cause you give a certain sweetness
to my schizophrenic ways
excuse and compensation
to my wasted days
from the way you storm my senses
with such lively metaphors
to the way you bite your sandwich
like an artless carnivore
i'm, alas, not even worried
of how i dwell on every gesture and move
my only concern is to picture
the attic, the stars and you
the pyjies, the cigarettes
and our whispered tales of long ago
let's play hide and seek
so so so so

so, so
can you see me beyond the face i show?
in shade i scare, but in light i bless
and i'm right here, silly, beneath my disconcertingness

i-am gasit linie instrumentala. credeam ca nu mai stie chitara aia ce-i in mintea mea. mi s-a luat o lespede de pe inima. una rece, grea, densa, care bloca torentul de muzica, de suflet, de arta din mine. nu, nu-s prea mandra de ce am realizat strict muzical cu piesa asta. imi aminteste de portishead, a caror repetitivitate si ariditate ma dezgusta. sunt doar usurata ca m-am regasit cu chitara mea. ca am nimerit melodia din cap pe corzile ei indaratnice. ca i-au fost canale, nu gratii.

mintea si corpul

2006-03-16T07:06:00.000-08:00

simt in mine o sila, o saturatie de metalista pubera, un impuls de a urla, abstractizat pana la latentza. latent, fiindca m-am autoeducat sa gandesc jazz. nu-mi permit mie insami sa ard naiv si autodestructiv de furie neputincioasa cand pot sa ma eliberez printr-un oftat lung de gheatza, mai elegant, mai demn, mai fara oboseala fizica. refuz. am atata autocontrol. dar nici puternica nu ma simt. candva eram. mai mica, mai absenta, mai frageda. mai vulnerabila, dar mai puternica. duceam chinuri indelungi pe spinarea unei idei, imi aserveam corpul mintzii mai abitir decat zic ca o fac azi. ea trona asupra lui prin a-l impinge dincolo de limitele lui, dincolo de limitele suportabilului. azi troneaza asupra lui zacand in el ca intr-un palat rece, alb, somptuos si sclipitor, dar paralizat. ieri il aprindea, azi il ingheatza.

de ziua de azi simt ca am dreptul sa ma derog, sa ma dezic, sa ma scutesc doar fiindca mi s-au luat cativa mililitri de sange pe la 7.

the world's a better place thanks to consiliile profesorale

2006-03-08T03:13:00.000-08:00

m-am trezit in griul tocului ferestrei, care sufla in mine cu frig. dar mi-era cald si pufos, dormisem unshpe ceasuri bune, visul cu mama spunandu-mi sa nu fug de tornada amenintzatoare, ca decupata dintr-o banda desenata de la cateva case departare "ca ma dezangelific" abia ca accentueaza pacea uniforma dinainte si de dupa. salivam invelita in somn, sebumul imi desfata obrajii, interiorul meu se ghemuia comod, invelit in mine. si nici nu stiam ca am de la geogra incolo.

cafeaua... painea neagra... untul proaspat, alb... rosiile voluptoase... castravetii mirosind a primavara... vara... verde tropical... umbra... umbra fara frig.

welt jugend tag 2005

2006-03-01T22:02:00.000-08:00

am gasit paulo bellinati. trilurile jucaushe ale corzilor lui ma duc la seara rece de pe malul rinului, cand radu ne hranea cu ciocolata si ne canta la chitara pana ii inghetau degetele. nu l-am mai vazut nici macar o data dupa despartirea de la autocar. nu stiu ce mai face piciul asta de 15 ani, modest si ghidush. copil inca. ne luam haine, isi lua partituri. mi-e dor sa-l aud. asa ca am cautat si am gasit paulo bellinati.

am gasit si moya brennan. si tremurul nepamantesc al vocii ei m-a dus pe marienfeld, in mijlocul unei mari de oameni, pe luntrea mea mica, izoprenul. lasandu-mi corpul frant de cei 20, ba 25, ba inca unul care se transforma-n trei si inca patru kilometri cu casutza-n spate sa curga in pamant... scaldat in soare... cu muzica perfecta in urechi. de o perfectiune care nu ma lasa sa cad in inertie, de teama ca are sa treaca fara sa-mi umple toata fiinta. din ce lume vine vocea asta? ma intrebam. francezul, africanul, filipinezul in jurul meu, pe 0.5x1.5-ul lor de burete. mancand din pachete ca al meu, rasfoind brosuri ca a mea, purtand baticuri ca al meu. graiurile unei mari de oameni convergand spre cer, impletite, ca un vrej. o mare de oameni si cer. si steaguri.

i'm not afraid to learn your ways
under your wing, in your perfect time

si folia de plastic, si roua, si ploaia, si sacul de dormit, si papa, si noroiul, si lumanarile, si micutza frantzuzoaica ondulata, si preotul la care m-am rastit pe romaneste, si merele cum n-am mancat in viatza mea, si linistea, si rasplata din lacrimi, si lumanarile, si linistea, si isus, si ecranele, si stelele, si lumanarie...

si tonul ala prea picant, si atmosfera de auschwitz de la scoala, si barfa columbienilor, si omorul de la trenurile din bonn, si cina laolalta care ne-a salvat sufletele, si fata din mexic cu accent american desavarsit, si sora cornelia dezolata, si criza mea obosita de isterie crunta, si cartonashele cu breakfast-lunch-dinner, si inghesuiala pagana din dom, si turnul panoramic din dusseldorf, si inghetzata pe iarba in koln, si grupurile de italieni si polonezi si chillieni cu care ne salutam in gura mare, si libertatea, si voia buna, si berea, si drapelul tricolor pe umarul lui john, si neimportantza destinatiei, ciao, italia, si sentimentul ca stim perfect unde suntem cat timp ne inconjoara bleu-ul omniprezent al pelerinilor ca noi, si sentimentul ca nici nu conteaza, da ma, ce tare, suntem pelerini, si unica grija sa fim pe langa un camion cu mancare la ora unu, si bisericutza cu marmura neagra si floarea-soarelui in care eu am intrebat si isus a raspuns. si petra, si parul ei blond, si romana ei dragalasha, si gradina ei verde, ce verde e germania, dealurile, campiile, si prietenul ei roman cvasimanelist, si belsugul coplesitor de la masa lor, si privelistea esslingen-ului, si arsenium in top, si painea cu alune si stafide, si punkerii roz cu mov de la metroul din stuttgart, si sonoritatea straniu draga a numelui baltmanzweiler, si flautul si vitraliile si rugaciunile in germana...

si toate chitarele dezacordate, si toate vocile dogite, cu mic, cu mare, intr-un "trecetzi batalioane" de o subversivitate inocenta, inconstienta, vesela in vama la unguri.

sora cornelia a gasit ce cauta. eu am ramas cu dureri lombare cronice de la autocar. si am povestit in jack, tragand din tzigara, ca l-am descoperit pe dumnezeu. credeau ca glumesc. ce generatie.

liniste, pace, iubire

2006-02-18T23:27:00.000-08:00

vineri dupa ore am dat o tura spontana cu mihaela pe la cinemateca. o initziativa a ei care, cum uneori o adiere-ti aduce o amintire ancestrala intr-un parfum pe care nu stii de unde sa-l iei si care fuge imediat in lapsus, mi-a adus spiritul liber, de hoinareala, de haiducie, de savuroasa lipsa de tzinta din prima copilarie a prieteniei noastre.

am vazut "cidade de deus". scenariu mai intortocheat decat cel oferit de realitatea era greu de scris. dar si mai greu e sa ordonezi meandrele ei in meandrele unei viziuni cinematografice la fel si altfel intortocheate, ca sa spuna povestea si sa stoarca intamplarile de mesaj. si e un basm sordid in care drogul e si acadea si ciunga, (anti)eroul ii prinde pe rai (in cadru) si devine fotograf, iar piticii cutreiera ghetoul cu pistoale in joaca de-a setea de sange adevarat. cei ce scapa si cei ce se afunda. cei ce scapa si cei ce mor. scapa cine poate. daca nu e prost sa dea petrecere de adio. distopie cu sambure de optimism. apoi ma trezesc: e dupa fapt real. uitasem. mintea ma doare-n zig-zaguri taioase si se scurge-n curbe line, departe de puterea sau vointza de a descalci. tot ce mai reuseste sa trezeasca filmul in mine e hipioata. zaharisit stupefiata, nonagresiva, blanda. tot ce mai reusesc sa iau cand ies din sala e jindul angelicai dupa o ferma cu liniste, pace, iubire, iarba si rock. si-mi zic... ma, da' muzica a fost buna.

vineri era ziua cand aveam sa schimb tot. sa incetez sa traiesc asa. sa-mi demolez templele si turnurile dezordinii, sa-mi conduc pixul spre hartie si gandul spre atestat, sa-mi reclam demnitatea in fatza mea. sa-mi fac liniste, pace si iubire in gradina. acolo se ducea toata concentrarea mea fragila. un semn ca mama nu-mi intuieste avantul, ca scanteia interioara nu aprinde tacit exteriorul, ca e gata sa inceapa aceeasi morala meritata de o eu care am decis sa nu mai fiu. morala care risca sa ma retransforme in acea eu. care nu mai voiam sa fiu. atat a fost nevoie ca sa scufund hipioata si sa invii monstrul.

"cat fight", zambesc amar. imi usuc parul, imi ung ranile, imi prajesc doua oua. ce usor mi-e sa-mi pun masca la loc. ma reconstruiesc pana la dantela fara cusur a crenelurilor. ma oglindesc imperturbabila in baltoacele de limfa. privesc armata dusmana indepartandu-se cu dragostea de mama, grea si spintecata, pe umeri plapanzi. sting radio-ul. liniste, pace, iubire.

nu se uita...

2006-02-08T08:03:00.000-08:00

...fiindca am pus-o cu spatele.

ca sa nu clipeasca la mine si sa-mi spuna: "come on... smile!". nu pot. ma streseaza, ma oboseste, ma intrerupe. tot crede ca stie ce vreau sa zic. habar n-are. imi rastoarna coshul cu idei casante. vorbeste precipitat, deconcertant de mult. cand nu vorbeste, fumeaza. ma-ntreaba soptit, cu aer de mica traficanta: "ai tzigari?". n-am. o admira pe mama si-i tine partea in detrimentul meu. ma contrazice, ma cearta, ma exaspereaza.

se cramponeaza de amanuntele superficiale care-i coloreaza viatza. de forumul urma, de brie si camambert, de chishtocul lui byron, de coditze de atza, de sidiul cu placebo. ca si cum i-ar fi greu, cate-odata, sa se convinga ca are o viatza, ca si cum i-ar trebui dovezi. aranjeaza tot in arhiva. sa nu piarda nimic.

si eu la fel.

ma trage in sus. a copilarit prin muzee. a avut 10 pe linie tot liceul. se duce la sorbona sa faca management cultural. bunica ei o trimite la blazzaj. are o camera plina cu obiecte de arta. are o groaza de traiste si margele multicolore de lemn. are prieteni intelectuali. cum de nu ma complexeaza? pai dedesubt e un tzanc coplesit de maretzia propriilor perspective, erodat de afectare si pedanterie, insetat de afectiune. da buzz dupa buzz daca tac jumate minut. tasteaza neatent. are un echilibru fragil. si sistemul ei mai respinge invatzatul. si ea cunoaste lenea. isi plange de mila. o loveste cate o depresie neagra, ii arunca idealurile in afara razei vizuale, ii dilueaza ambitzia, ii naruie turnul, o face neajutorata. o simt mai umana, dar o execrez asha. eu vreau sa ma traga in sus.

am infestat-o cu jamie cullum, daniel powter, fiona apple, tori amos. n-o sa ma infesteze niciodata cu iris, e.m.i.l., ac/dc. nici cu cititul. nici cu dragostea pentru pictura...

iar nu pot sa ies cu ea. "kt ma poti enerva! d c drq ai telefon dak nu raspunzi?!" are nervi. are draci. are dreptate. dar ma cauta. vrea sa ma vada, vrea sa-i povestesc, vrea sa fie la curent, vrea la repetitzie, vrea la concerte, vrea in jack, vrea "momente mishto", vrea material pentru arhiva, vrea sa nu piarda nimic. vrea raspunsuri, vrea recunoashtere, vrea vin roshu demi-dulce, vrea marea cu sarea si cu scoicile si cu 2 mai, uneori vrea mai mult decat pot sa-i dau.

vrea, pentru ca da. genul de prietena pe care n-o omara practica. da timp, da atentzie in limitele concentrarii precare, da bere, da ciocolata, da cu paru-n acid_kumm, da tot ce are, uneori da mai mult decat pot duce. da cu pumnu' si striga: "porc!". mama, ce tare da. da una din cele mai calde imbratzisari pe care le shtiu.

alcoalele amestecate si metalele frustrante la petrecerea unui fan blues-jazz-prog te pot impinge afara, pe alee, in creierii noptzii racoroase, spre un "i love you guys!" inca glazurat de limba straina. dar la rece ma feresc de sirop. ea nu-i stie de frica. poate sa si inoate in el. nu-i prea mandra.

de asta mi-e draga cherie. fiindca spune, raspunde, e hipioata, isi aminteste un shuierat la o olimpiada, cand am tras cu dintzii pana i-am luat numarul, a-ntzeles cu ce ma supara. putem sa ne bem urmatoarea cafea in armonie. si da, sa bagam inca o urma la arhiva. joi.

http://doraklimt.blogspot.com/2006/02/o-anume-adrianaadica-bombipardon.html

se uita frumos...

2006-02-07T08:15:00.000-08:00

...fiindca ii place sa se alinte. fiindca numai ea stie ce spun cuvintele ei. fiindca ma vede prin plete rosii de sirena. fiindca incep sa o descopar. fiindca din agasata devin hipnotizata. fiindca ma intorc mereu spre maria cu-ntrebari. fiindca nu ne cunoastem. fiindca nu stie ca nu m-a vrajit cu totul. fiindca n-am intzeles nimic.

e diafana si grotesca. e o naluca atemporala, scutita de supliciile si stangaciile carnii, un nor de acute pitzigaiate, sugrumate, delirante, o flacara ondulata. e o gospodina trecuta care-si sterge naduful de pe gatul gros cu maneca imbacsita si usturoiata. e femeia care-si imbalsameaza fiul rastignit. e femeia care umbla cu logodnicul fiicei. e preoteasa si impostoare, e sens fragil si liber in ambiguitatea formei, e ghicitoare in hieroglife, e poezie, e o gradina salbatica in care ma ratacesc.

in care tori amos e doar un pretext. iar eu nu m-am prins. se uita frumos la nestiinta mea, in nestiinta ei. la coaja mea, din coaja ei. si n-o las in pace. chiar daca vulpile se inhiba.

se uita urat...

2006-02-07T07:04:00.000-08:00

...fiindca o cam doare spatele. fiindca trebuie sa ramana pe faza. fiindca are o pata de ulei pe coapsa dreapta. fiindca idioata aia a cazut in prapastie din pura prostie. fiindca nu gaseste cuvantul. fiindca astia au luat-o razna cu experimentele. fiindca e sceptica. fiindca a uitat sa-si incarce automatul. fiindca n-ati intzeles nimic.

ati facut-o lucida, puternica si ravisanta, ati facut-o impiedicata, confuza si perversa, ati facut-o matahari, catwoman, star de cinema. ati incarnat-o intr-o charlize theron care a uitat cum sa fie monstru. of. aeon e o culturista inestetica. e o femeie ascutita si masiva, longilina si colturoasa. impudica. imperturbabila. impartiala. imprudenta. impaciuitoare. e un copil dulce. mai leneveste in plasa dulce-amara a lui trevor, mai dispare in colbul orizonturilor distopiei tesute in jurul ei. distopie incantator si profund conceputa, urat si elegant deprimanta. in care what doesn't kill you makes you stranger. in care cam numai ea mai are un pic de bun simtz. in care totul pare aleatoriu. in care nimic nu e cu adevarat aleatoriu. in care absurdul se inmoaie-n lumina albastra a demiurgului.

in care aeon flux e doar un pretext. si voi nu v-ati prins. de asta se uita urat. mai lasa-ti-o in pace. o inhibatzi.

troleu

2006-02-06T03:59:00.000-08:00

uite cum sta neclintita pe scaun, cu mainile aspre pe genunchii lipitzi, ca o virgina, mironositza naibii. strans lipitzi. strans de tot. incordata, cambrata, tremurand complice. uite cum apare un ranjet dupa paralelipipedul galben, rece, masiv. coltzurile gurii impung obrajii arsi de ger. urechi de sticla, congestionate sub suflarea radiatorului. flori de saliva pe fular. vrea sa ajunga acasa mai repede, sa juiseze in intimitatea ei plictisita, pe fondul inca unei indragosteli ieftine autoinduse cu efortul necesar citirii a jumate carte de geografie.

inca un nenorocit de stop.

m-as duela cu zaharul

2006-01-22T13:58:00.000-08:00

daca o beau, s-o beau calda. prea tarziu. zaharul indolent refuza sa paraseasca starea solida. zgarie cu lene zgruntzuroasa fundul canii. ii e lene sa se dizolve. are luxul asta. si nici nu realizeaza. ah, ce m-as bate cu zaharul, l-as provoca la duel si, luptand pe cat de drept ma lasa pupatura indoielnica la ora asta dintre axoni si dendrite, mi-as insusi privilegiul lui, m-as incleia sub patura de cafea.

ce multe si diverse pot fi dorintele omului... de la integrare in absolut la abtzibilde cu dragon ball z la un salariu mai bun profesorilor la sa fi fost data la patinaj de mica la copii cu byron la macar o rochie dior in viatza asta la o paine pe masa la sute de milioane de dolari la un pic de respect la castravetzi muratzi la independentza la sa-i treaca raceala ca sa-l potzi saruta la un rost pe lume. eu... somn.

pentru somn mi-as da mandria, onoarea, nota la filosofie, as da un weekend intreg in care am rasfoit un toma d'aquino delicios si incurajator de comprehensibil chiar intr-o engleza intre formal si literary, as da a mea suflata cu aur idee de "crestinismul - prejudecata sau sistem filosofic?", as da peticul de minte de pe care s-a dus praful inapoi prafului, as da focul divin al puseului de vointza, as da sentimentul ca merit sa traiesc. pentru fie el si un somn febril, umflandu-mi tzesuturile cu durere crunta, expandandu-mi creierul, sub tzeasta cu parait de coaja de harbuz.

in regatul meu cu muntzi de algocalmin si rauri de cafea, duelul cu zaharul e interzis. de mine, mie. prima fraza din referat ma inpietreste cu ochi scanteietori de gorgona. nu ma dizolv. nici nu lenevesc. perpetuez o incordare neproductiva pe pluta mea de ratziune fragila zvacninda. fluviul negru ma poarta neatent, pe creste si bulboane, spre orele diminetzii...

zau daca nu m-as duela naibii cu zaharul si sa ma culc odata.

under the waves

2006-01-02T08:06:00.000-08:00

mi-e dor de bazin. mi-e dor de cum ma razgandeam de trei-patru ori inainte sa pornesc. in autobuz ma felicitam. in curte eram exaltata. treceam sa ma bifeze nea' costica, ma strambam ca nu m-am facut mare si frumoasa... in ultima saptamana, ce naiba, intr-o saptamana, am fost mereu, chicoteam. trageam draperia vestiarului, saream din blugi, ma intindeam pana la furnicaturi in fiecare ligament, ma incordam de frig, ma mumificam in prosop. faceam pasi caraghios de precisi pe cimentul ud.

cel mai gol culoar, si gata...

pulsul mi-o ia razna, oricat de buna ar fi apa. mi se uda parul si ma umplu de fiori, de la varfuri spre radacini. ma intorc pe spate, undele calde si reci umbla pe sub mine in fire de martzishor. presiune in ceafa. vaslesc incet, sunt mai aproape cu inca un patrat din tavan...

picuri si aburi si curcubee. stau ghemuita pe banca, in halatul mare, alb si pufos. ma simt curata. prin urechile infundate si ochii impaienjenitzi, sala toata e mai departe. ma simt odihnita. ma simt bine. o ultima baie.

vaslesc incet, sunt mai aproape cu inca un patrat din tavan... si un nenea masiv, cu ochelari de inot ca o mutra de musca, imi serveste o aripa in cale. un val clorinat imi violeaza narile si laringele si esofagul. bag capul sub apa si ma uit in sus, la bec. dedesubt e mai sigur. bagi capul si valul trece.

and there's too much going on
but it's calm under the waves, in the blue of my oblivion...

de asta mi-e dor, de cum uitam. eram doar eu si apa (ocazional si cate un nenea masiv care dadea cu aripa). si mi-e dor de cum era deja intuneric cand ieseam si de cum imi cadea ghiozdanul pe umar si de cum mi-era pofta de o inghetzata si de cum mergeam singura pe strada, fara frica, fara graba, fara doruri, cum copacii erau verzi in negrul noptzii de vara si brutaria deutschland imi lumina calea spre 331.

under the waves, in the blue of my oblivion...

snowflake girl

2005-12-30T01:59:00.000-08:00

miroase a banutzi prin casa. cald, vanilie, lamaie. o sa mancatzi si voi. sa avem un an nou cum n-o sa meritam dupa revul depravat pe care ni-l doresc... cu plete rosii de sirena...

berea bauta raisonnabil

2005-12-29T12:59:00.000-08:00

suflet anesteziat de o cantitate inca raisonnabila de bere... doar cat sa nu-mi simt buzele, sa clipesc des si sa accept oboseala ca pe o sora de pahar. fericirea e-n berea bauta raisonnabil. cand ai in jur oameni care nu te cunosc in narcisismul, nazismul si nepotismul tau, nici in eroismul, erotismul si ermetismul tau, dar rad cu tine. care nici n-au nevoie sa te cunoasca bine ca sa rada cu tine. eventual de tine, dar cu bon, la coada sa se rada si de ei.

doar cat sa nu fac iar pe dashteapta, cu literatura mea naturalisto-calofila. calofilia capata alt sens cu berea bauta pe muchia raison-ului... ceva cu... filie... si cai...

cand ma fac mare...

2005-12-25T17:55:00.000-08:00

...am sa am perdele de dantela alba si violete-n geam. am sa ma trezesc cu ochii la ele. am sa am frigiderul plin de iaurturi si sucuri felurite, camara plina de muraturi si gemuri reusite. am sa mananc numai paine de secara. am sa am parul lung, am sa merg pe bicicleta pe langa ziduri de piatra cu iedera cruda, abundenta. o sa fie soare si multa iarba si copaci si o liniste primitoare cu ciripit de vrabiutze. o sa fie septembrie si mai si octombrie si iulie si ianuarie si august mereu. am sa merg in fiecare zi in biserica mare si racoroasa, am sa las sunetul orga sa curga in mine ca mierea, zicand rozariul absenta sau prea absorbita. am sa ma culc devreme si am sa ma hranesc sanatos. am sa fiu inconjurata de mintzi simple, am sa invat sa fiu simpla. am sa fiu tanara. si am sa am parul lung. si bicicleta. si leagan in curte. si blugi gri. si mere. si bunavointa. si voie buna. am sa vad marginile oraselului din centru, relief deluros si muntos palind in albastru, cu vant puternic, cu gazulitze, cu fluturi, cu cimitire, cu pace nesfarsita. si muntii au sa ma vada pe geam cand ma imbrac in pijama sa adorm cu cartea pe nas sau cand ma uit cu narcisism in oglinda sa-mi aranjez fularul cald la gat in prag. am sa barfesc diminetzile la o cafelutza cu batranica blanda, senina si jmechera de peste gard, iscodind ca sa masor cat de mult mai pervers e tineretul timpului meu si am sa constat ca nu e. am sa reflectez serile in veranda, sub mangaierea priceputa a vantului aproape uman, numarand stele ca sa fac totul mai siropos si am sa constat ca nu e. azi zece, maine noua, poimaine opt... am sa beau compot de vishine. am sa am o pisica mare si grasa si pufoasa. am sa fiu intr-un cor de colinde. am sa cant la pian cand o sa ma cheme la el cu bratze subtziri de fum. cu o lacrima obosita-n gat. am sa am multe pulovere moi in culori calde. am mananc mereu portocale si nuci si am sa dau ceaiuri dansante in casutza mea, cu gramezi de brie, cu afectziune fraterna si cu toata muzica buna facuta vreodata. asta-i multa muzica. am sa respir muzica, mergand pe bicicleta cu parul lung in vant. fatza de masa o sa fie in carouri si cu floarea-soarelui. o sa miroasa a gauffre si vanilie fierbinte si nucsoara. am sa mai si plang uneori, dar numai de fericire. si cand ma tai la un deget. am sa am pereti albi, vaza cu flori de camp, carrion cu pestisori. am sa calc poteca fara graba, dala cu dala, spre bacanie. si o sa fie multa iarba si copaci, neaparat.

little paper shoes

2005-12-22T12:33:00.000-08:00

my little paper shoes can't take me far
i'm bound to end up in some bar
rubbing my mask off with bad gin
i smile like a diplomat when you spear me
i groan when you can't hear me
writhing behind this approving grin

and my shoulder thirsts
for a hand that never comes, never comes

my little paper shoes are tear soaked
'cause needing you to laugh at my jokes
is like cuddling against a marble wall
i'm a prostitute for what is mine
i'm a vassal of the most refined
i serve, not that you ever call

and my shoulder thirsts
for a hand that never comes, never comes

pluteam intr-un vals albastru, dezordonat si sfasietor, gama cea mai minora de pe planeta. gatuita de adevarul lor, le suspinam tremurat. intonatie si frazare de o naturaletze pazita. impuls calculat. durere scoasa din formol si grefata peste prea pamanteasca satisfactzie de a fi scris un cantec asa al naibii de bun ca ma gatuie. cat de eu, cat de concis, cat de ce-am vrut sa transmit, cat de obsesia mea de trei zile, cat de fiona apple. dar valsul albastru s-a spulberat cu un speriat "nu". nu era al meu. s-a vaporizat "pentru ca nu". avem viziuni diferite. prea diferite. valsul albastru nu vrea versurile astea. pentru ca nu.

zapada

2005-12-22T11:21:00.000-08:00

am inteles legatura dintre a inveli si a inveseli abia azi dimineatza, cu zapada. malurile caii rahovei vazute in infraroshu. isteria premenstruala din ultimele doua zile si-a inchis racoros aripile peste spatele meu incovoiat cu frica. am ridicat capul, am clipit, am intins gatul printre oamenii din tramvai, sa vad peticul meu de alb. obraji rosii. obraji reci. vine craciunul. deodata, simt ca vine. si viitura intra, incet, in matca... si-n vene... si mi se face chef de petrecerea lui bibi, cu vinul de tzara si vishinata lui, mi se face chef sa fac un brad cu bunicii si unul cu mama, mi se face chef adevarat sa traiesc. chef d'ala sanatos, care nu incape-n descrieri abstracte cu chiorchini de neologisme dozate cu arta. chef, nene.

am avut o criza de ras azi. cu fulgi in par, in ochi, pe nas. obraji rosii. obraji reci.

the day

2005-12-14T07:08:00.000-08:00

mi s-a nascut intr-o seara de vara, tzipand din mine in cor cu alcoolul. a adormit in fasha de chill-out sictirit inmuiata cu balsam de elegantza clasica. cum i-au dat primii dintzi a inceput sa mushte in ritm de rock acustic. iar cu buclele roshcate a prins a se undui si funk-ul din el.

azi ma ajuta sa trec strada, imi face cumparaturile in carrefour si uneori imi citeste beletristica postmoderna. si imi analizeaza situatia sentimentala, si imi spune "stiam eu"... si stie... si ma scoate la un film vechi, apoi la un ceai de mar copt cu miere si lapte.

i knew the day would come
and i was prepared
i knew the day would come
and i was not scared
i knew the day would come...

when you'd no longer fall asleep on my streets, drunk at dawn
when you'd no longer throw coins in my fountains dreaming on
when you'd no longer shoot down my swans in cold blood, my dear
when you'd no longer sweetly pollute me with joy and fear

when you'd no longer be cast by your moods on my shore
when you'd no longer show up at my door
when you'd no longer misplace your mind round my bend
when you'd find a new love and cease to conjure the old friend

you're playing the same song to another she
conveying what in my time i chose not to see
but this one will fall weak
give herself on the spot
like i did... not

i knew the day would come
and i was prepared
i knew the day would come
and i was not scared
scared... scared... scared... scared...

zaharul candel si tzurtzurele stateau la masa in jack, se exprimau vulgar si beau vodca. unul dulce, altul fara nici un gust. unul calai, altul ca noaptea desertica. unul tare, altul pe muchia dezagregarii. de aratat, aratau la fel. asa ca nu ne-am batut capul. prietena mea, inghetzata de cafea, a-nceput, distrata, sa roada zaharul, strambandu-se ca-i la temperatura camerei. eu priveam cu jind tzurtzurele topindu-se si setea crestea in mine... valul de aer rece ma tinea la distantza. n-am reusit sa-l ating niciodata. dar intr-o dupa-amiaza, intr-un amurg gri mangaiat de soare cu o dara roz, m-am imbaiat ca in iordan, clandestin betzisor de scortzisoara, in urma lui de apa... m-am inmuiat. m-am umflat. mi-am pierdut aroma. iar prietena mea, inghetzata de cafea, rodea, rodea, rodea si se stramba.

si simtea ca i se cam face sete.

cerul

2005-12-12T11:54:00.000-08:00

mereu am fost bantuita de penibil. asta m-a invatat sa rad. am ras la viatza mea de am facut riduri in loc de gropitze si mi-au cazut obrajii.

si cu fiecare data cand radeam de mine, din afara mea, cu ceilaltzi, in ciuda mea, cerul imi mai cobora un pic spre cap. pana n-am mai putut deloc sa ridic capul. bagat mai cu spor in nori. dar se lasa, se lasa, tot mai jos, plafonul de vapori mi se sublima si topea in josul fruntii, al ochilor, al nasului, al gurii, al barbiei, al gatului... se lasa, descoperindu-mi alta sfera. nu mai putea sa-mi cada cerul in cap - era sub mine. dar cerul fusese o biata frishca inofensiva. voisem sa fiu mai sus de privirile oamenilor, iata-ma sub privirile zeilor. raze stelare nefiltrate. vid. asa ca mi-am pus o masca: protectie uv si oxigen. dar o masca e o masca. iar sub ea, mutra mea de babutza rade si mai congestionata, si mai hidoasa, si mai neascultatoare.

azi iar am facut o problema de interes general dintr-un lucru intim, drag mie, deci pasibil de dispretzul lor. am dus fluierul la scoala. s-au rasfirat in patru zari, s-a facut loc in jurul meu. de dupa baricade, ma rugau sa nu incep, ca m-au auzit ei shuierand asurzitor saptamana trecuta. ma rugau aprins, ca niste muribunzi oftandu-si ultima dorintza, ca niste habotnici turuindu-si orbeshte litaniile, ca niste diplomatzi care isi pun toata arta in prevenirea unui razboi nuclear, ca niste copii plangand dupa guma turbo, ca niste junkies tremurand dupa doza. cu cat ma rugau mai frumos, cu atat durea mai tare. ei nu stiu ca intr-o saptamana l-am imblanzit si am si scos multe dupa ureche... ei nu stiu cat se poate evolua intr-o saptamana. ei nu stiu ca nu cu mestesugul rugamintilor m-au oprit. ca nu dau doi bani pe el. ca le simt ipocrizia. ca sunt constienta.

ei nu stiu ca in capul meu, la o necuminte ora 01, intr-un green plin, scot foc din fluierul asta si lumea bea, danseaza, striga leechu primaritza, consiliera locala shi ce le mai vine lor, vrem copii cu tine, imi indrept ochelarii, iau o gura de bere si las loc la solo... mike se stramba violand chitara intr-o bluzareala frenetica, basul il face bibaca, lung, slab, dulce, plictisit si lasat pe spate ca un erhan, criste tzine masura cu gandul aiurea, premeditandu-si solo-ul, tudor satriani mai da un shot de vodca pe gat ca sa-si atinga parametrii optimi de inspiratzie...

iar plafonul de vapori mi se sublimeaza si topeste in josul fruntii, al ochilor, al nasului, al gurii, al barbiei, al gatului...

eleva "actritza" porno injunghiata (atat de andriesh...)

2005-12-06T11:13:00.000-08:00

nici nu mi-am imaginat cata lume injunghie lume de fapt. si azi am fost la toni.

printesa filiforma si diafana in pijama. un trandafir alb de tifon ii strange spre crestet parul ondulat de iod si sange, duce cu gratzie dupa ea pleurostoma ca pe o poseta. parte din set. papusa sindy batjocorita de un copil rau. tzeapana de durere, pluteste. translucida. luminescenta. mai citeste un articol. coltzul stang al gurii se ridica shtrengareshte in prelungirea lui taiata si cusuta: "sunt vedeta porno, bah". e dulce in amarul ei. injura graseiat de mama focului, ar fuma o tzigara si doarme cu ursuletzul. e un copil. prea curajos si prea rebel. e selectiva cu prietenii ginei si nu-si ascunde aversiunea fatza de nimeni. daca ma place e ca si cum un caine de paza nu m-ar latra. ca si cum o pisica ingradita nu m-ar scuipa. ca si cum un prescolar nu mi-ar scoate limba. daca ma place sunt mandra. sa mai zic ca filmele porno sunt o denaturare menita sa asigure presei cele trei mese pe ziua de azi? superfluu si irelevant.

se uita tot timpu-n vitrine sa vada cum ii sta
se plimba prin magazine, n-o lasa singura
pleaca toata ziua de-acasa, doar seara tarziu dai de ea
dar dac-o intrebi cand se-ntoarce iti spune:
asta nu-i treaba, asta nu-i treaba, asta nu-i treaba ta...

aseara. loc la strapontina, ca nu gandeam cand am luat biletele. setea schelalaia in mine la chemarea caldurii prin tapiseria de plush. scena departe, in stanga jos, unde privim cand mintzim. gongul. se-nchid luminile, inceput de noapte tropicala. si subit ma topesc.

e el.

el e... si liniile-i intra perfect in sablonul mintii mele. "nenea, te rog, cantece pe care le stiu!", ma gandesc febrila. nu recunosc primele acorduri, dar ma linistesc repede. seva incepe sa curga mai firesc prin mine, in ritmurile tuturor felurilor posibile de blues. nu conteaza ce cantec e. suna bine si suna andriesh.

atat de andriesh...

inchideam ochii si ma vedeam in laptarie, libera sa beau, sa strig, sa dansez. dar ii deschideam repede, sa imi imprim pe retina realitatea uimitoare de dincolo de plus doiul meu cu cilindru shi amprente: andriesh in persoana, metalul instrumentelor reflectand lumina galbena si o trupa de oameni de jazz de nu-ti mai e sete... un un vintila, un alifantis sh-un iantzu surpriza, o marie mantulescu prea modesta. o ora jumate prea scurta. prea nesatzioasa. dar atat de andriesh...

te ia intr-un leagan, la umbra, ca un hamac care nu se rupe niciodata. ca un fular de lana, bumbac, si matase, care iti opreste stropii respiratiei, moi shi calzi, pe buze. ca o inghetzata care nu itzi umfla amigdalele.

daca-i soare afara, vrea in parc imediat
vrea la film si la teatru, vrea cu barca pe lac
vrea inghtetzata si vata de zahar si tort cu blat de bezea
vrea tot anul vacantza
de-aia imi place, de-aia imi place, de-aia imi place, de-aia imi place, de-aia imi place eaaa...

si nici nu fusesem la blazzaj...

2005-12-03T08:58:00.000-08:00

...ca sa stiu ce spun. ca s-o spun nu din adancul unei fiintze flamande, ci al uneia satule, epuizate si fermecate, care si-a iesit din corp si l-a vazut desfigurat de placere, in zbor deasupra lui.

mi se lichefiaza oasele, pivotez, ma sucesc shi ma rasucesc cu genunchii lipitzi dureros, umerii trag spre urechi, coatele trag spre sholduri, venele trag spre piept, nu-mi simt bocancii, las berea, las tzigara, vreau sa ma incordez pana la implozie, vreau sa ma cuprind pana ma rup in doua, vreau sa flirtez cu alte galaxii, sunt serpoaica rasarind din propria incolacire pe note flaut, mai sus, mai mult... e o senzatie de care nu pot si nu vreau sa scap. o senzatie omeneshte imposibil de dus la infinit. o senzatie clara de distilare. scad, ma micshorez si ma concentrez, in timp ce ma inaltz in aburi, ma condensez si curg. curg ca aluatul de clatita in tigaie, ard, sfarai, ma coagulez. carnea imi explodeaza prin piele. ma segreg in constientza si inconstientza, in exacerbare a simtzurilor si uitare... e un univers al nostru... care noi? nu stiu, dar nu ma simt deloc singura. cadrul se estompeaza cu ultimul meu gand coerent: fumul asta sigur e de opiu...

daca atzi simtit asta macar o data, lasati-va de cautat vopseaua perfecta sau iubirea adevarata. haidem la blazzaj.

22 de ani jumate si un rost

2005-12-02T06:27:00.001-08:00

sunt un parazit. un leech.

dar in mintea mea am 22 de ani jumate si un rost. stau singura, intr-o camera cu geamuri inalte si peretzi albi. goala. citesc la lumanare shi mananc la bunici.

dimineatza merg la facultate. de acolo ma tarasc la munca, vesnic cu gandul ca struguri acri ca u.n.a.t.c. sau conservatorul mi-ar fi stat in gat. asha, uite, am timp sa strang un banutz. pun suflet in manichiura unui metrosexual muruit, shuvitzat si rasfilat. ii scot coltzurile cu ura, il maltratez cu piatra acra, descarc toata furia visului de-a starni o reactzie si de-a scapa de-aici. reactioneaza doar mana lui cu un spasm, scap doar carmin pe mushama. noaptea intru in transa pe o scena improvizata, intr-o bodega afumata cu lumina saraca, in fatza obosita a unui public indiferent. beau shi cant cu prietenii mei buni. durerea ma mushca violent de urechea care fierbe shi sta sa pocneasca, eu strang in bratze frumusetea indaratnica, sictirul imi ia, rece ca zapada shi bland, capul in poala, ce orgie... nu pot tzine pasul cu propria mea muzica. ma ispiteste cu o mie de chipuri shi ma vrea monogama. eu o nasc, ea ma dezvirgineaza. dubios incest. doi, trei oameni danseaza. zambesc cu gust de vin shi-mi bag limba la loc in fluier.

ora 4. gerul ma imbujoreaza. nod in gat. pana urc scara in spirala, ma dezmeticesc cat sa simt clar ca totul se invarte. descui, intru, incui, shi ma prabushesc pe saltea, intre cartzi.

o tziganca de varsta mea, cu bucle negre spiralate shi ceruite. ma frapeaza buzele ei de un lila sidefat de bomboana stricata, cu contur vishiniu. o poftesc, cu calm shi finetze, sa ia loc. nu planuiesc sa fiu remarcata ca manichiurista. dar nu ma costa sa vorbesc frumos. sta cuminte in fatza mea, cu o mana in apa fierbinte. ar vrea sa barfim cine ce-a mai facut pe la ce bloc. dar ma vede prea roz, ca un pui de shobolan, absenta, distanta, incercand sa respir rafinament, respirand doar vapori de acetona, simte ca functionez pe silent. totushi, mana mea e calda. cu toata eticheta blazata, port stigmatul sufletului.

"valuri peste valuri de iubire se revarsa din mine..."

am 22 de ani jumate si un rost.

primul pas spre iad

2005-12-01T07:36:00.000-08:00

mi-ar placea sa vand in muzica. sa stau toata ziua cu instrumentele... sa-mi fie tovarashi fender, gibson shi toate celelalte figuri aflate dincolo de stratul de praf de pe mintea mea profana... ea asteapta pe puf, ca o curtezana perversa shi inflacarata, dar radiind de ingenuitate prin obisnuintza oarba de a avea stomacul plin shi pielea fina, asteapta dupa o perdea bogata, ampla shi foshnitoare de ignorantza, sa fie luata shi scolita-scolita-scolita. scolita pana tzipa de stiintza shi cade, imbujorata, gafaind cu un ranjet tamp, la loc intre pernele de atlaz shi satin.

if i could speak all the languages
if i could play all the instruments
if i could inherit the key to every craft
the windows of my mind are all open
it's such a draught

ca sa nu se faca de ras in public cu vreun orgasm spontan ilar de insuficient motivat, am zis s-o scolesc-scolesc-scolesc eu.

pe ziua de azi m-am documentat cat sa aflu ca fluierul meu stagg de 15 lei este nu miniatura, nu jucarie, nu varianta, nu bird, nu plane, ci un autentic nu farfuriu zburator, nu flute, nu whistle, ci recorder. standard.
"from pyping to playing, from play to pleasure, from pleasure to slouth, from slouth to sleepe, from sleepe to sinne, from sinne to death, from death to the deuill", zicea un nenea autor puritan, stephan gosson. stia el ce stia, shi cred ca nici n-ascultase "arde pe loc" de la talitha qumi.

deci uratzi-mi noroc in primul pas spre iad...