eyesicktear

...fiindca am pus-o cu spatele.

ca sa nu clipeasca la mine si sa-mi spuna: "come on... smile!". nu pot. ma streseaza, ma oboseste, ma intrerupe. tot crede ca stie ce vreau sa zic. habar n-are. imi rastoarna coshul cu idei casante. vorbeste precipitat, deconcertant de mult. cand nu vorbeste, fumeaza. ma-ntreaba soptit, cu aer de mica traficanta: "ai tzigari?". n-am. o admira pe mama si-i tine partea in detrimentul meu. ma contrazice, ma cearta, ma exaspereaza.

se cramponeaza de amanuntele superficiale care-i coloreaza viatza. de forumul urma, de brie si camambert, de chishtocul lui byron, de coditze de atza, de sidiul cu placebo. ca si cum i-ar fi greu, cate-odata, sa se convinga ca are o viatza, ca si cum i-ar trebui dovezi. aranjeaza tot in arhiva. sa nu piarda nimic.

si eu la fel.

ma trage in sus. a copilarit prin muzee. a avut 10 pe linie tot liceul. se duce la sorbona sa faca management cultural. bunica ei o trimite la blazzaj. are o camera plina cu obiecte de arta. are o groaza de traiste si margele multicolore de lemn. are prieteni intelectuali. cum de nu ma complexeaza? pai dedesubt e un tzanc coplesit de maretzia propriilor perspective, erodat de afectare si pedanterie, insetat de afectiune. da buzz dupa buzz daca tac jumate minut. tasteaza neatent. are un echilibru fragil. si sistemul ei mai respinge invatzatul. si ea cunoaste lenea. isi plange de mila. o loveste cate o depresie neagra, ii arunca idealurile in afara razei vizuale, ii dilueaza ambitzia, ii naruie turnul, o face neajutorata. o simt mai umana, dar o execrez asha. eu vreau sa ma traga in sus.

am infestat-o cu jamie cullum, daniel powter, fiona apple, tori amos. n-o sa ma infesteze niciodata cu iris, e.m.i.l., ac/dc. nici cu cititul. nici cu dragostea pentru pictura...

iar nu pot sa ies cu ea. "kt ma poti enerva! d c drq ai telefon dak nu raspunzi?!" are nervi. are draci. are dreptate. dar ma cauta. vrea sa ma vada, vrea sa-i povestesc, vrea sa fie la curent, vrea la repetitzie, vrea la concerte, vrea in jack, vrea "momente mishto", vrea material pentru arhiva, vrea sa nu piarda nimic. vrea raspunsuri, vrea recunoashtere, vrea vin roshu demi-dulce, vrea marea cu sarea si cu scoicile si cu 2 mai, uneori vrea mai mult decat pot sa-i dau.

vrea, pentru ca da. genul de prietena pe care n-o omara practica. da timp, da atentzie in limitele concentrarii precare, da bere, da ciocolata, da cu paru-n acid_kumm, da tot ce are, uneori da mai mult decat pot duce. da cu pumnu' si striga: "porc!". mama, ce tare da. da una din cele mai calde imbratzisari pe care le shtiu.

alcoalele amestecate si metalele frustrante la petrecerea unui fan blues-jazz-prog te pot impinge afara, pe alee, in creierii noptzii racoroase, spre un "i love you guys!" inca glazurat de limba straina. dar la rece ma feresc de sirop. ea nu-i stie de frica. poate sa si inoate in el. nu-i prea mandra.

de asta mi-e draga cherie. fiindca spune, raspunde, e hipioata, isi aminteste un shuierat la o olimpiada, cand am tras cu dintzii pana i-am luat numarul, a-ntzeles cu ce ma supara. putem sa ne bem urmatoarea cafea in armonie. si da, sa bagam inca o urma la arhiva. joi.

http://doraklimt.blogspot.com/2006/02/o-anume-adrianaadica-bombipardon.html