< eyesicktear: March 2006
<!-- --><style type="text/css">@import url(https://www.blogger.com/static/v1/v-css/navbar/3334278262-classic.css); div.b-mobile {display:none;} </style> </head><body><script type="text/javascript"> function setAttributeOnload(object, attribute, val) { if(window.addEventListener) { window.addEventListener('load', function(){ object[attribute] = val; }, false); } else { window.attachEvent('onload', function(){ object[attribute] = val; }); } } </script> <div id="navbar-iframe-container"></div> <script type="text/javascript" src="https://apis.google.com/js/plusone.js"></script> <script type="text/javascript"> gapi.load("gapi.iframes:gapi.iframes.style.bubble", function() { if (gapi.iframes && gapi.iframes.getContext) { gapi.iframes.getContext().openChild({ url: 'https://www.blogger.com/navbar.g?targetBlogID\x3d19486692\x26blogName\x3deyesicktear\x26publishMode\x3dPUBLISH_MODE_BLOGSPOT\x26navbarType\x3dSILVER\x26layoutType\x3dCLASSIC\x26searchRoot\x3dhttps://leechu.blogspot.com/search\x26blogLocale\x3den_US\x26v\x3d2\x26homepageUrl\x3dhttp://leechu.blogspot.com/\x26vt\x3d-783375148453180685', where: document.getElementById("navbar-iframe-container"), id: "navbar-iframe" }); } }); </script>

sa nu ma deprim.

Friday, March 31, 2006


la petrecerea lui tudor am facut opusul a mai tot ce faceam si nu faceam de ma deprimam la petrecerile lui tudor. am divortzat de bere pentru suc de portocale cu vodca-garrone-martini. am si dansat. chiar inainte suita manson-slayer-pantera m-am mutat in camera, la jam session si hendrix-brian setzer-steve vaughn. in pat. conversatzii tembele si motzaiala. un ghem de capete, coapse, coate. cand a urcat soarele, a urcat si melancolia-n mine. sa nu ma deprim. dimineatza, lumina curgea ca mierea peste fotoliul imens in care ma scufundam cu tzigara arzanda, paharul vesel si sufletul ushor. eu, gina, iulia, blida, tudor, cristi, mike, leagan, parc, soare, cald, vant, nisip, ah, shit, cer albastru, primavara, q-pack de bere rasuflata, tzepi in stomac, foame, bucurie. nicaieri oboseala mahmura care mi se lasa pe umeri sadic si-mi batea muschii cu scanduri cu cuie. nicaieri depresia. mi-a zis tudor ca la cantat sunt pa felie. sau pa tzeava. am uitat care. a vorbit serios, cum nu se oboseste des sa-mi vorbeasca. in modestia mea proverbiala, stiam asta. dar cand stiu c-o stiu si oameni ca tudor sau dan, camasha de fortza paraie... nu, nu inalbitor!... si respir.

am tremurat si gafait in cea mai incordata negare pe care mi-am indus-o vreodata (nu mi-e frica, nu pot sa ma manance, bine ca ma duc dupa aia la concert sa scap de stres, la naiba, cine stie ce ma asteapta si acolo, of, mai bine m-ar manca sa stiu de-o treaba, daca-i vreunu' hot care ma inhiba, daca gresesc, daca-mi pierd vocea, nu, lasa, o sa-i sparg, ei sa ma impresioneze pe mine, auzi, sa le cant anouk, guano, apes, no doubt, garbage, scheitarii drecu', nu mi-e frica, nu). caricaturali intr-o masura. cam mutzi la inceput. pe parcurs, reconfortant de... baietzi. au trezit baiatul din mine. le-am cantat peste electrica pe clean, data incet. mi-au cantat peste vata din urechi. au trezit roc-ul din mine. mi-au dat vin, bere, mancare. dar adevarata foame mi-a potolit-o urma, in proeteasa. credeam ca au uitat cum. m-au lovit ca un tsunami. si, ca in "silent sea", the harder they hit me, the less i seemed to bruise. pe moment. dar oboseala m-a ajuns si, in miezul dansului crunt, m-am pomenit la baie, privind in oglinda o mutra mototolita, absurd de trista. sa nu ma deprim. dimineatza, cazuta din ruperea mea voita de urma noptzii in frig eliberator si curat, cadeam in perna moale cu pleata incalcita intr-un nor de tutun, cu urechile tziuinde si sufletul usor. m-a strans mani in bratze si n-a facut-o in sila. ce liniste dulce si cata recunostintza in ochii mei care nu stiu mandria, cand o corabie ratacita ajunge inapoi in port.


depresia ma pashte dupa fiecare coltz. i'll stay right here... on a silent sea... numai sa nu ma deprim.

posted by leechu
5:33 AM

3 comments

epifanie vs. zacusca

Monday, March 27, 2006


esti mare, alb, calcaros, cu bratzele deschise perpendicular pe trunchi, agatzat in drugi de fier, prins ca un fluture in insectar deasupra altarului. ma privesti cu ochi scobitzi in care vad mustrare, raceala neresemnata, durere, indurare, afectiune blanda, ascutzime subversiva, induplecare, usurare amuzata, iubire. aer gri si frig de martie. mi se pune un nod de iubire in gat. ma doare stomacul. nu de iubire. de foame. de incordare. de frig. ma chircesc in geaca rece. vreau acasa. cuvintele din predica zboara in uitare pe langa urechile infundate in fular. zau ca vreau acasa. e vina mea ca nu mi-am luat shosete groase. vreau acasa. nu acum revelatzie. acasa. la filmul serii, pulovar cald si zacusca. apoi vad imbufnare. dezolare. ma gandesc cat ai patimit si ma simt ca ultima cretina. mi se destinde fiecare muschi. incep sa aud, incep sa ascult. e placut. si te uitzi frumos, si cat ai patimit. iar mi se pune un nod de iubire in gat. dar tu niciodata n-ai suferit din vina. din constiintza pacatului propriu. a noroiului propriu. nu stii cum e sa ai sangele altui om pe maini, sa te sacrifici derizoriului, sa fii rau cu tine si cu tot, sa te urasti, sa-ti plangi ura. ai un raspuns la orice. si te cred pe cuvant. si te iubesc. cred ca am vocatzie. prea ma simt sortita sa mor virgina, cu toata natura mea perversa. bai, ia stai ca se apropie momentul. domnul sa fie cu voi. si cu duhul tau. sa va binecuvanteze atotputernicul dumnezeu tatal, fiul si sfantul duh, liturghia s-a sfarsit, mergetzi in pace. multzumim lui dumnezeu. o, da. gata. acasa.

in sfarsit, jacheta de lana a lui mama mare ma invaluie. sport si meteo mai tre' sa fie. si furculitza se cufunda, fericita, in borcanul cu zacusca...

posted by leechu
7:50 AM

10 comments

natura moartei: isterie cu brandushe galbene

Friday, March 24, 2006


sucul gastric clipocea de somnul care-mi inota in stomac. voiam sa ies din lift, sa trec pragul si sa cad in pat. aruncam fiecare pas in fatza celuilalt, ii iroseam rapid si febril, cu cerebelul obosit de comandat pasi. iar pe marginea dambovitei, pe parapetul de beton cu brazde, iarba noua, mica, aspra. am magaiat iarba. am vazut tziganca ofilita si zdrentaroasa cu un snagov fumegand intr-o mana, iar in cealalta, un buchetzoi de brandushe galbene. mi-am tarshait bocancii in continuare pe pod. m-am oprit. am pivotat in ezitare, pipaind banutzul din buzunar. eram deja cam departe. 5 mii. m-am intors si am luat un buchetzel.

apoi m-am dus acasa, am spart un cosh, am distrus mouse-ul si am scuturat tencuiala prin repetate trantiri de usha. acum vad ca si clantza e strambata. cateva haine mototolite zac pe jos.

posted by leechu
10:45 AM

4 comments

vantul cald de primavara

Thursday, March 23, 2006


nu mi-a fost niciodata mai putina frica de moarte. intunecata intr-o vraja trista, somnoroasa de somnul vesnic, indragostita de un mort. bine atzi venit in magazinul nostru. avem camashi de fortza pe toate stilurie: corporate, hippie, white tie, gothic, chiar lack-of-style pentru cei fara atitudine. mergetzi si probatzi dupa o perdeaua aceea de negura din dreapta. probatzi de toate, pana muritzi intr-una din ele. cu mainile legate in stil. legate si goale. lumea insashi e o imensa camasha de fortza, din felurite materiale cu felurite texturi. orice miscare imi e predefinita sau prevenita de miscari gresite din trecut. daca as muri chiar acum, nu m-as simtzi privata de o devenire, de o implinire. n-as simtzi ca am fost impiedicata sa ajung ceva spectaculos de conform cu visele mele. sa ajung ceva punct.

am sa imi tai bretonul in coltzuri, am sa imi ingrijesc pielea, am sa beau cafea cat sa nu-mi manance calciul, am sa dau jos, am sa inot, am traiesc in cartzi, am sa ma bucur de oameni. am sa imi ajustez tricourile noi, am sa imi ajustez caracterul. am sa respir si am sa numar pana la zece inainte sa fiu isterica. am sa inchid ochii si am sa sar inainte sa fiu apatica. e atata soare afara si inauntru ca orbecai, tampa si inundata de seva, tzopai in ritmul unui "love cats" gandit in varianta jamie cullum cu katie melua si auzit din corzile mele vocale, dulce irecognoscibile, gadilata de ideea ca lumea e mai buna cand doi ca astia doi fac un duet, impinsa de vana si ghidusia melodiei, saltata de fericirea constatarii simbiozei desavarshite cu vocea mea.

gina le-ar zice minus infinit si plus infinit. pot sa coexiste in aceleasi 24 de ore? primavara da.

am pe mine o bluzitza in dungi roz cu gri, racoroasa, de bumbac. tare bine o sa-mi prinda pe canicula care ma obsedeaza atat. oamenii vad primavara si gata. eu vad dincolo de ea: canicula. imi tarasc picioarele spre cabinetul medical. vad colbul maroniu ridicandu-se printre blocurile ceaushiste din cartier, invaluind strazile prea mizere sa fie prozaice. vad gard viu inmugurit. muguri vad?? incordez sprancenele rugator. vad copii mici si coloratzi jucandu-se in parcul sebastian. ce-mi place cuvantul zglobiu. imi aminteste de poezii din scoala primara. cam deprimant. vantul cald de primavara imi acopera bucuria cu praf.

diriga m-a dezamagit pentru ultima oara. sa ma desparta mahria. sa arate iar ca pentru ea viata nu zvacneste mai departe de disciplina inecacioasa din incinta perimetrului in care isi manifesta ea ego-ul. niciodata macar un pixel de culoare, o cearta shoptita aprinsa de creier incins, de caldura umana. niciodata viatza. eu m-am inchis si n-o sa mai fie amagire la care sa atasheze vreodata un dez cum e-n stare doar ea - nedrept, insensibil, infatuat. ma preling spre casa pe olari-ul denivelat. au, mana. o noua epicondilita la orizont. cer foarte albastru, tenisii grei si noi si cu miros de cauciuc in traista mea. aurelian *flips hair*, sprinten, pe partea ailalta a strazii. zambesc. ce puseu de bunatate a avut azi cristina, m-a ajutat sa-mi copiez cheia de la clasa. ce bine. ce frumos. vantul cald de primavara imi acopera frustrarea cu praf.

ma rog de mama sa-mi ia bomboane la 2000. daca as avea cu un metru mai putzin, as trage-o de fusta. ii arat catzei de plush cu limba scoasa. vantul cald de primavara imi descopera inima de praf. si-o acopera, si-o descopera, si-o acopera...

si mi-e sete de ploaie in tot corpul.

posted by leechu
3:14 AM

4 comments

eul liric

Friday, March 17, 2006


http://www.spikemagazine.com/0599jeffbuckley.php

are dreptate nenea ala, gary marsall. pune in cuvinte mai bine ca mine pasiunea si admiratia duse la extrem pe care le am pentru jeff buckley. si mobilul lor. ce pot sa adaug? poate doar ca nu accept comparatia cu cobain. vocea lui e ca un cui ruginit zgariind un perete de beton. jeff are tehnica cea mai ofertanta din cate am incercat vreodata sa imit. si cea mai plina voce. ca o apa curgatoare. de la izvor cristalin la parau repede la rau calm la fluviu cu bulboane furioase. si de la rock la blues la colinde.

am sa invatz, mai bine mai tarziu decat niciodata, sa ma las de acele "vocal histrionics". sa simt muzica fara fitze. cu o simplitate necesara si suficienta implinirii artei adevarate. omul care merita sa-i caut respectul o sa ramana cu muzica, nu cu ego-ul. da, eul liric are voie sa fie narcisist, orb, imoral, imbecil. dar nu artistul din spatele lui. eul liric e marioneta, artistul e papusarul. primul e chiar incurajat sa piarda controlul, sa calce in strachini, si mai ales sa inteleaga lumea asta total gresit. asta il face veridic. al doilea nu. devine sterp si mediocru. scapa marioneta din maini. isi anuleaza rostul.

posted by leechu
10:44 PM

6 comments

24 martie 2003

Thursday, March 16, 2006


azi am am dat nas in nas cu telefonul public de la scoala. m-a privit lung in ochi si am inceput sa simt in palma dreapta o mancarime veche si draga. nu de zi cu zi, ci dintr-o zi anume. imi spune telefonul, cu un geamat abia stapanit: "mai stii ce-mi faceai cu mana asta acum vreo trei ani?". incerc sa retraiesc. aveam parul lung, despletit, varfurile tocite de atata netuns mi se incolaceau pe umeri. imi amintesc si jachetzica de tricot crem de peste rochia mov inflorata de peste blugii distrusi. imi amintesc ca era soare. imi amintesc si ca am cazut la propriu la picioarele lui nony cel seducator de la real si am facut o criza de ras. imi amintesc... ca am citit pe lista ca sunt a 7-a din toti, a 2-a de la a 9-a, am 100 la speaking... imi amintesc stalpul, scarile, telefonul portocaliu... stiu ce-i faceam!! introduceam cartela in el, ce altceva, ca n-aveam mobil, am trait candva fara mobil, ce vreme straina, ce vreme de fragezime si prospetzime. o sunam pe mama: "merg la timisoara!", ii sunam pe bunici: "merg la timisoara!"... sunt clasa a 9-a, la inceput de drum, si ce drum o sa fie... m-am calificat la prima (doar prima) mea olimpiada natzionala la engleza... merg la timisoara...

pe 24 februarie 2006 am mers in club a, la concertul blazzaj si urma din cadrul festivalului stimultan, dupa care am innoptat in green hours. am baut, am socializat, am ras. cu prieteni, cu amici, cu cunoscuti. pana in zori, cand... mahmura, franta si trista, urandu-ma pentru excesul de vin care ma imbia crud catre somn si imi imprima o durere surda in tot corpul, m-am indreptat spre liceul iulia hasdeu. prin ninsoarea abundenta, nepasatoare in albul ei rece si apos, cu monomania ei, caderea spre pamant. unica ei sarcina, unica ei grija, unica ei finalitate. nu e capabila sa inteleaga o situatie de viata si de moarte, pedeapsa care crestea in mine ca un cancer, durerea fara cauza nobila si glorie, dezolarea invinsului, vina de de nestins fatza de sine. ea n-o sa se condamne niciodata ca nu s-a oprit din cadere ca s-o ia spre cer. ea doar mi se topea pe obraji, mi se cristaliza pe fular, mi se troienea pe par in drumul meu spre liceul iulia hasdeu. unde am abandonat jalnic faza pe sector a ultimei mele olimpiade de engleza.

am inceput inadaptata, gingasa, inocenta si cu perspective. am terminat mondena, fanata, cinica si ratata. dar as fi o ipocrita sa ma fac ca tin doliu dupa cea care-am fost.

posted by leechu
11:49 AM

8 comments

disconcertingness

let's play hide and seek
whoever wins
you'll sing me to sleep
i'll stroke your tired skin

so, so
can you see me beyond the face i show?
i know it's hard, try nonetheless
i'm right here, silly, beneath my disconcertingness

tuck me in your shirt
out of my ordeal
soothe my blistering shame
for i feel...

eclipsed by my own pitiful tries
to draw your attention, too loud to sound wise
but i'd crawl 'till the bone shows on my knees and thighs
and i'd crawl 'till i can't look myself in the eye...

'cause you give a certain sweetness
to my schizophrenic ways
excuse and compensation
to my wasted days
from the way you storm my senses
with such lively metaphors
to the way you bite your sandwich
like an artless carnivore
i'm, alas, not even worried
of how i dwell on every gesture and move
my only concern is to picture
the attic, the stars and you
the pyjies, the cigarettes
and our whispered tales of long ago
let's play hide and seek

so so so so

so, so
can you see me beyond the face i show?
in shade i scare, but in light i bless
and i'm right here, silly, beneath my disconcertingness

i-am gasit linie instrumentala. credeam ca nu mai stie chitara aia ce-i in mintea mea. mi s-a luat o lespede de pe inima. una rece, grea, densa, care bloca torentul de muzica, de suflet, de arta din mine. nu, nu-s prea mandra de ce am realizat strict muzical cu piesa asta. imi aminteste de portishead, a caror repetitivitate si ariditate ma dezgusta. sunt doar usurata ca m-am regasit cu chitara mea. ca am nimerit melodia din cap pe corzile ei indaratnice. ca i-au fost canale, nu gratii.

posted by leechu
11:42 AM

8 comments

mintea si corpul

simt in mine o sila, o saturatie de metalista pubera, un impuls de a urla, abstractizat pana la latentza. latent, fiindca m-am autoeducat sa gandesc jazz. nu-mi permit mie insami sa ard naiv si autodestructiv de furie neputincioasa cand pot sa ma eliberez printr-un oftat lung de gheatza, mai elegant, mai demn, mai fara oboseala fizica. refuz. am atata autocontrol. dar nici puternica nu ma simt. candva eram. mai mica, mai absenta, mai frageda. mai vulnerabila, dar mai puternica. duceam chinuri indelungi pe spinarea unei idei, imi aserveam corpul mintzii mai abitir decat zic ca o fac azi. ea trona asupra lui prin a-l impinge dincolo de limitele lui, dincolo de limitele suportabilului. azi troneaza asupra lui zacand in el ca intr-un palat rece, alb, somptuos si sclipitor, dar paralizat. ieri il aprindea, azi il ingheatza.

de ziua de azi simt ca am dreptul sa ma derog, sa ma dezic, sa ma scutesc doar fiindca mi s-au luat cativa mililitri de sange pe la 7.

posted by leechu
7:06 AM

1 comments

the world's a better place thanks to consiliile profesorale

Wednesday, March 08, 2006


m-am trezit in griul tocului ferestrei, care sufla in mine cu frig. dar mi-era cald si pufos, dormisem unshpe ceasuri bune, visul cu mama spunandu-mi sa nu fug de tornada amenintzatoare, ca decupata dintr-o banda desenata de la cateva case departare "ca ma dezangelific" abia ca accentueaza pacea uniforma dinainte si de dupa. salivam invelita in somn, sebumul imi desfata obrajii, interiorul meu se ghemuia comod, invelit in mine. si nici nu stiam ca am de la geogra incolo.

cafeaua... painea neagra... untul proaspat, alb... rosiile voluptoase... castravetii mirosind a primavara... vara... verde tropical... umbra... umbra fara frig.

posted by leechu
3:13 AM

2 comments

welt jugend tag 2005

Wednesday, March 01, 2006


am gasit paulo bellinati. trilurile jucaushe ale corzilor lui ma duc la seara rece de pe malul rinului, cand radu ne hranea cu ciocolata si ne canta la chitara pana ii inghetau degetele. nu l-am mai vazut nici macar o data dupa despartirea de la autocar. nu stiu ce mai face piciul asta de 15 ani, modest si ghidush. copil inca. ne luam haine, isi lua partituri. mi-e dor sa-l aud. asa ca am cautat si am gasit paulo bellinati.

am gasit si moya brennan. si tremurul nepamantesc al vocii ei m-a dus pe marienfeld, in mijlocul unei mari de oameni, pe luntrea mea mica, izoprenul. lasandu-mi corpul frant de cei 20, ba 25, ba inca unul care se transforma-n trei si inca patru kilometri cu casutza-n spate sa curga in pamant... scaldat in soare... cu muzica perfecta in urechi. de o perfectiune care nu ma lasa sa cad in inertie, de teama ca are sa treaca fara sa-mi umple toata fiinta. din ce lume vine vocea asta? ma intrebam. francezul, africanul, filipinezul in jurul meu, pe 0.5x1.5-ul lor de burete. mancand din pachete ca al meu, rasfoind brosuri ca a mea, purtand baticuri ca al meu. graiurile unei mari de oameni convergand spre cer, impletite, ca un vrej. o mare de oameni si cer. si steaguri.

i'm not afraid to learn your ways
under your wing, in your perfect time

si folia de plastic, si roua, si ploaia, si sacul de dormit, si papa, si noroiul, si lumanarile, si micutza frantzuzoaica ondulata, si preotul la care m-am rastit pe romaneste, si merele cum n-am mancat in viatza mea, si linistea, si rasplata din lacrimi, si lumanarile, si linistea, si isus, si ecranele, si stelele, si lumanarie...

si tonul ala prea picant, si atmosfera de auschwitz de la scoala, si barfa columbienilor, si omorul de la trenurile din bonn, si cina laolalta care ne-a salvat sufletele, si fata din mexic cu accent american desavarsit, si sora cornelia dezolata, si criza mea obosita de isterie crunta, si cartonashele cu breakfast-lunch-dinner, si inghesuiala pagana din dom, si turnul panoramic din dusseldorf, si inghetzata pe iarba in koln, si grupurile de italieni si polonezi si chillieni cu care ne salutam in gura mare, si libertatea, si voia buna, si berea, si drapelul tricolor pe umarul lui john, si neimportantza destinatiei, ciao, italia, si sentimentul ca stim perfect unde suntem cat timp ne inconjoara bleu-ul omniprezent al pelerinilor ca noi, si sentimentul ca nici nu conteaza, da ma, ce tare, suntem pelerini, si unica grija sa fim pe langa un camion cu mancare la ora unu, si bisericutza cu marmura neagra si floarea-soarelui in care eu am intrebat si isus a raspuns. si petra, si parul ei blond, si romana ei dragalasha, si gradina ei verde, ce verde e germania, dealurile, campiile, si prietenul ei roman cvasimanelist, si belsugul coplesitor de la masa lor, si privelistea esslingen-ului, si arsenium in top, si painea cu alune si stafide, si punkerii roz cu mov de la metroul din stuttgart, si sonoritatea straniu draga a numelui baltmanzweiler, si flautul si vitraliile si rugaciunile in germana...

si toate chitarele dezacordate, si toate vocile dogite, cu mic, cu mare, intr-un "trecetzi batalioane" de o subversivitate inocenta, inconstienta, vesela in vama la unguri.

sora cornelia a gasit ce cauta. eu am ramas cu dureri lombare cronice de la autocar. si am povestit in jack, tragand din tzigara, ca l-am descoperit pe dumnezeu. credeau ca glumesc. ce generatie.

posted by leechu
10:02 PM

3 comments