< eyesicktear: February 2006
<!-- --><style type="text/css">@import url(https://www.blogger.com/static/v1/v-css/navbar/3334278262-classic.css); div.b-mobile {display:none;} </style> </head><body><script type="text/javascript"> function setAttributeOnload(object, attribute, val) { if(window.addEventListener) { window.addEventListener('load', function(){ object[attribute] = val; }, false); } else { window.attachEvent('onload', function(){ object[attribute] = val; }); } } </script> <div id="navbar-iframe-container"></div> <script type="text/javascript" src="https://apis.google.com/js/plusone.js"></script> <script type="text/javascript"> gapi.load("gapi.iframes:gapi.iframes.style.bubble", function() { if (gapi.iframes && gapi.iframes.getContext) { gapi.iframes.getContext().openChild({ url: 'https://www.blogger.com/navbar.g?targetBlogID\x3d19486692\x26blogName\x3deyesicktear\x26publishMode\x3dPUBLISH_MODE_BLOGSPOT\x26navbarType\x3dSILVER\x26layoutType\x3dCLASSIC\x26searchRoot\x3dhttps://leechu.blogspot.com/search\x26blogLocale\x3den_US\x26v\x3d2\x26homepageUrl\x3dhttp://leechu.blogspot.com/\x26vt\x3d-783375148453180685', where: document.getElementById("navbar-iframe-container"), id: "navbar-iframe" }); } }); </script>

liniste, pace, iubire

Saturday, February 18, 2006


vineri dupa ore am dat o tura spontana cu mihaela pe la cinemateca. o initziativa a ei care, cum uneori o adiere-ti aduce o amintire ancestrala intr-un parfum pe care nu stii de unde sa-l iei si care fuge imediat in lapsus, mi-a adus spiritul liber, de hoinareala, de haiducie, de savuroasa lipsa de tzinta din prima copilarie a prieteniei noastre.

am vazut "cidade de deus". scenariu mai intortocheat decat cel oferit de realitatea era greu de scris. dar si mai greu e sa ordonezi meandrele ei in meandrele unei viziuni cinematografice la fel si altfel intortocheate, ca sa spuna povestea si sa stoarca intamplarile de mesaj. si e un basm sordid in care drogul e si acadea si ciunga, (anti)eroul ii prinde pe rai (in cadru) si devine fotograf, iar piticii cutreiera ghetoul cu pistoale in joaca de-a setea de sange adevarat. cei ce scapa si cei ce se afunda. cei ce scapa si cei ce mor. scapa cine poate. daca nu e prost sa dea petrecere de adio. distopie cu sambure de optimism. apoi ma trezesc: e dupa fapt real. uitasem. mintea ma doare-n zig-zaguri taioase si se scurge-n curbe line, departe de puterea sau vointza de a descalci. tot ce mai reuseste sa trezeasca filmul in mine e hipioata. zaharisit stupefiata, nonagresiva, blanda. tot ce mai reusesc sa iau cand ies din sala e jindul angelicai dupa o ferma cu liniste, pace, iubire, iarba si rock. si-mi zic... ma, da' muzica a fost buna.

vineri era ziua cand aveam sa schimb tot. sa incetez sa traiesc asa. sa-mi demolez templele si turnurile dezordinii, sa-mi conduc pixul spre hartie si gandul spre atestat, sa-mi reclam demnitatea in fatza mea. sa-mi fac liniste, pace si iubire in gradina. acolo se ducea toata concentrarea mea fragila. un semn ca mama nu-mi intuieste avantul, ca scanteia interioara nu aprinde tacit exteriorul, ca e gata sa inceapa aceeasi morala meritata de o eu care am decis sa nu mai fiu. morala care risca sa ma retransforme in acea eu. care nu mai voiam sa fiu. atat a fost nevoie ca sa scufund hipioata si sa invii monstrul.

"cat fight", zambesc amar. imi usuc parul, imi ung ranile, imi prajesc doua oua. ce usor mi-e sa-mi pun masca la loc. ma reconstruiesc pana la dantela fara cusur a crenelurilor. ma oglindesc imperturbabila in baltoacele de limfa. privesc armata dusmana indepartandu-se cu dragostea de mama, grea si spintecata, pe umeri plapanzi. sting radio-ul. liniste, pace, iubire.

posted by leechu
11:27 PM

3 comments

nu se uita...

Wednesday, February 08, 2006


...fiindca am pus-o cu spatele.

ca sa nu clipeasca la mine si sa-mi spuna: "come on... smile!". nu pot. ma streseaza, ma oboseste, ma intrerupe. tot crede ca stie ce vreau sa zic. habar n-are. imi rastoarna coshul cu idei casante. vorbeste precipitat, deconcertant de mult. cand nu vorbeste, fumeaza. ma-ntreaba soptit, cu aer de mica traficanta: "ai tzigari?". n-am. o admira pe mama si-i tine partea in detrimentul meu. ma contrazice, ma cearta, ma exaspereaza.

se cramponeaza de amanuntele superficiale care-i coloreaza viatza. de forumul urma, de brie si camambert, de chishtocul lui byron, de coditze de atza, de sidiul cu placebo. ca si cum i-ar fi greu, cate-odata, sa se convinga ca are o viatza, ca si cum i-ar trebui dovezi. aranjeaza tot in arhiva. sa nu piarda nimic.

si eu la fel.

ma trage in sus. a copilarit prin muzee. a avut 10 pe linie tot liceul. se duce la sorbona sa faca management cultural. bunica ei o trimite la blazzaj. are o camera plina cu obiecte de arta. are o groaza de traiste si margele multicolore de lemn. are prieteni intelectuali. cum de nu ma complexeaza? pai dedesubt e un tzanc coplesit de maretzia propriilor perspective, erodat de afectare si pedanterie, insetat de afectiune. da buzz dupa buzz daca tac jumate minut. tasteaza neatent. are un echilibru fragil. si sistemul ei mai respinge invatzatul. si ea cunoaste lenea. isi plange de mila. o loveste cate o depresie neagra, ii arunca idealurile in afara razei vizuale, ii dilueaza ambitzia, ii naruie turnul, o face neajutorata. o simt mai umana, dar o execrez asha. eu vreau sa ma traga in sus.

am infestat-o cu jamie cullum, daniel powter, fiona apple, tori amos. n-o sa ma infesteze niciodata cu iris, e.m.i.l., ac/dc. nici cu cititul. nici cu dragostea pentru pictura...

iar nu pot sa ies cu ea. "kt ma poti enerva! d c drq ai telefon dak nu raspunzi?!" are nervi. are draci. are dreptate. dar ma cauta. vrea sa ma vada, vrea sa-i povestesc, vrea sa fie la curent, vrea la repetitzie, vrea la concerte, vrea in jack, vrea "momente mishto", vrea material pentru arhiva, vrea sa nu piarda nimic. vrea raspunsuri, vrea recunoashtere, vrea vin roshu demi-dulce, vrea marea cu sarea si cu scoicile si cu 2 mai, uneori vrea mai mult decat pot sa-i dau.

vrea, pentru ca da. genul de prietena pe care n-o omara practica. da timp, da atentzie in limitele concentrarii precare, da bere, da ciocolata, da cu paru-n acid_kumm, da tot ce are, uneori da mai mult decat pot duce. da cu pumnu' si striga: "porc!". mama, ce tare da. da una din cele mai calde imbratzisari pe care le shtiu.

alcoalele amestecate si metalele frustrante la petrecerea unui fan blues-jazz-prog te pot impinge afara, pe alee, in creierii noptzii racoroase, spre un "i love you guys!" inca glazurat de limba straina. dar la rece ma feresc de sirop. ea nu-i stie de frica. poate sa si inoate in el. nu-i prea mandra.

de asta mi-e draga cherie. fiindca spune, raspunde, e hipioata, isi aminteste un shuierat la o olimpiada, cand am tras cu dintzii pana i-am luat numarul, a-ntzeles cu ce ma supara. putem sa ne bem urmatoarea cafea in armonie. si da, sa bagam inca o urma la arhiva. joi.

http://doraklimt.blogspot.com/2006/02/o-anume-adrianaadica-bombipardon.html

posted by leechu
8:03 AM

10 comments

se uita frumos...

Tuesday, February 07, 2006


...fiindca ii place sa se alinte. fiindca numai ea stie ce spun cuvintele ei. fiindca ma vede prin plete rosii de sirena. fiindca incep sa o descopar. fiindca din agasata devin hipnotizata. fiindca ma intorc mereu spre maria cu-ntrebari. fiindca nu ne cunoastem. fiindca nu stie ca nu m-a vrajit cu totul. fiindca n-am intzeles nimic.


e diafana si grotesca. e o naluca atemporala, scutita de supliciile si stangaciile carnii, un nor de acute pitzigaiate, sugrumate, delirante, o flacara ondulata. e o gospodina trecuta care-si sterge naduful de pe gatul gros cu maneca imbacsita si usturoiata. e femeia care-si imbalsameaza fiul rastignit. e femeia care umbla cu logodnicul fiicei. e preoteasa si impostoare, e sens fragil si liber in ambiguitatea formei, e ghicitoare in hieroglife, e poezie, e o gradina salbatica in care ma ratacesc.

in care tori amos e doar un pretext. iar eu nu m-am prins. se uita frumos la nestiinta mea, in nestiinta ei. la coaja mea, din coaja ei. si n-o las in pace. chiar daca vulpile se inhiba.

posted by leechu
8:15 AM

1 comments

se uita urat...

...fiindca o cam doare spatele. fiindca trebuie sa ramana pe faza. fiindca are o pata de ulei pe coapsa dreapta. fiindca idioata aia a cazut in prapastie din pura prostie. fiindca nu gaseste cuvantul. fiindca astia au luat-o razna cu experimentele. fiindca e sceptica. fiindca a uitat sa-si incarce automatul. fiindca n-ati intzeles nimic.


ati facut-o lucida, puternica si ravisanta, ati facut-o impiedicata, confuza si perversa, ati facut-o matahari, catwoman, star de cinema. ati incarnat-o intr-o charlize theron care a uitat cum sa fie monstru. of. aeon e o culturista inestetica. e o femeie ascutita si masiva, longilina si colturoasa. impudica. imperturbabila. impartiala. imprudenta. impaciuitoare. e un copil dulce. mai leneveste in plasa dulce-amara a lui trevor, mai dispare in colbul orizonturilor distopiei tesute in jurul ei. distopie incantator si profund conceputa, urat si elegant deprimanta. in care what doesn't kill you makes you stranger. in care cam numai ea mai are un pic de bun simtz. in care totul pare aleatoriu. in care nimic nu e cu adevarat aleatoriu. in care absurdul se inmoaie-n lumina albastra a demiurgului.

in care aeon flux e doar un pretext. si voi nu v-ati prins. de asta se uita urat. mai lasa-ti-o in pace. o inhibatzi.

posted by leechu
7:04 AM

0 comments

troleu

Monday, February 06, 2006


uite cum sta neclintita pe scaun, cu mainile aspre pe genunchii lipitzi, ca o virgina, mironositza naibii. strans lipitzi. strans de tot. incordata, cambrata, tremurand complice. uite cum apare un ranjet dupa paralelipipedul galben, rece, masiv. coltzurile gurii impung obrajii arsi de ger. urechi de sticla, congestionate sub suflarea radiatorului. flori de saliva pe fular. vrea sa ajunga acasa mai repede, sa juiseze in intimitatea ei plictisita, pe fondul inca unei indragosteli ieftine autoinduse cu efortul necesar citirii a jumate carte de geografie.

inca un nenorocit de stop.

posted by leechu
3:59 AM

3 comments