daca o beau, s-o beau calda. prea tarziu. zaharul indolent refuza sa paraseasca starea solida. zgarie cu lene zgruntzuroasa fundul canii. ii e lene sa se dizolve. are luxul asta. si nici nu realizeaza. ah, ce m-as bate cu zaharul, l-as provoca la duel si, luptand pe cat de drept ma lasa pupatura indoielnica la ora asta dintre axoni si dendrite, mi-as insusi privilegiul lui, m-as incleia sub patura de cafea.
ce multe si diverse pot fi dorintele omului... de la integrare in absolut la abtzibilde cu dragon ball z la un salariu mai bun profesorilor la sa fi fost data la patinaj de mica la copii cu byron la macar o rochie dior in viatza asta la o paine pe masa la sute de milioane de dolari la un pic de respect la castravetzi muratzi la independentza la sa-i treaca raceala ca sa-l potzi saruta la un rost pe lume. eu... somn.
pentru somn mi-as da mandria, onoarea, nota la filosofie, as da un weekend intreg in care am rasfoit un toma d'aquino delicios si incurajator de comprehensibil chiar intr-o engleza intre formal si literary, as da a mea suflata cu aur idee de "crestinismul - prejudecata sau sistem filosofic?", as da peticul de minte de pe care s-a dus praful inapoi prafului, as da focul divin al puseului de vointza, as da sentimentul ca merit sa traiesc. pentru fie el si un somn febril, umflandu-mi tzesuturile cu durere crunta, expandandu-mi creierul, sub tzeasta cu parait de coaja de harbuz.
in regatul meu cu muntzi de algocalmin si rauri de cafea, duelul cu zaharul e interzis. de mine, mie. prima fraza din referat ma inpietreste cu ochi scanteietori de gorgona. nu ma dizolv. nici nu lenevesc. perpetuez o incordare neproductiva pe pluta mea de ratziune fragila zvacninda. fluviul negru ma poarta neatent, pe creste si bulboane, spre orele diminetzii...
zau daca nu m-as duela naibii cu zaharul si sa ma culc odata.
ce multe si diverse pot fi dorintele omului... de la integrare in absolut la abtzibilde cu dragon ball z la un salariu mai bun profesorilor la sa fi fost data la patinaj de mica la copii cu byron la macar o rochie dior in viatza asta la o paine pe masa la sute de milioane de dolari la un pic de respect la castravetzi muratzi la independentza la sa-i treaca raceala ca sa-l potzi saruta la un rost pe lume. eu... somn.
pentru somn mi-as da mandria, onoarea, nota la filosofie, as da un weekend intreg in care am rasfoit un toma d'aquino delicios si incurajator de comprehensibil chiar intr-o engleza intre formal si literary, as da a mea suflata cu aur idee de "crestinismul - prejudecata sau sistem filosofic?", as da peticul de minte de pe care s-a dus praful inapoi prafului, as da focul divin al puseului de vointza, as da sentimentul ca merit sa traiesc. pentru fie el si un somn febril, umflandu-mi tzesuturile cu durere crunta, expandandu-mi creierul, sub tzeasta cu parait de coaja de harbuz.
in regatul meu cu muntzi de algocalmin si rauri de cafea, duelul cu zaharul e interzis. de mine, mie. prima fraza din referat ma inpietreste cu ochi scanteietori de gorgona. nu ma dizolv. nici nu lenevesc. perpetuez o incordare neproductiva pe pluta mea de ratziune fragila zvacninda. fluviul negru ma poarta neatent, pe creste si bulboane, spre orele diminetzii...
zau daca nu m-as duela naibii cu zaharul si sa ma culc odata.
