mereu am fost bantuita de penibil. asta m-a invatat sa rad. am ras la viatza mea de am facut riduri in loc de gropitze si mi-au cazut obrajii.
si cu fiecare data cand radeam de mine, din afara mea, cu ceilaltzi, in ciuda mea, cerul imi mai cobora un pic spre cap. pana n-am mai putut deloc sa ridic capul. bagat mai cu spor in nori. dar se lasa, se lasa, tot mai jos, plafonul de vapori mi se sublima si topea in josul fruntii, al ochilor, al nasului, al gurii, al barbiei, al gatului... se lasa, descoperindu-mi alta sfera. nu mai putea sa-mi cada cerul in cap - era sub mine. dar cerul fusese o biata frishca inofensiva. voisem sa fiu mai sus de privirile oamenilor, iata-ma sub privirile zeilor. raze stelare nefiltrate. vid. asa ca mi-am pus o masca: protectie uv si oxigen. dar o masca e o masca. iar sub ea, mutra mea de babutza rade si mai congestionata, si mai hidoasa, si mai neascultatoare.
azi iar am facut o problema de interes general dintr-un lucru intim, drag mie, deci pasibil de dispretzul lor. am dus fluierul la scoala. s-au rasfirat in patru zari, s-a facut loc in jurul meu. de dupa baricade, ma rugau sa nu incep, ca m-au auzit ei shuierand asurzitor saptamana trecuta. ma rugau aprins, ca niste muribunzi oftandu-si ultima dorintza, ca niste habotnici turuindu-si orbeshte litaniile, ca niste diplomatzi care isi pun toata arta in prevenirea unui razboi nuclear, ca niste copii plangand dupa guma turbo, ca niste junkies tremurand dupa doza. cu cat ma rugau mai frumos, cu atat durea mai tare. ei nu stiu ca intr-o saptamana l-am imblanzit si am si scos multe dupa ureche... ei nu stiu cat se poate evolua intr-o saptamana. ei nu stiu ca nu cu mestesugul rugamintilor m-au oprit. ca nu dau doi bani pe el. ca le simt ipocrizia. ca sunt constienta.
ei nu stiu ca in capul meu, la o necuminte ora 01, intr-un green plin, scot foc din fluierul asta si lumea bea, danseaza, striga leechu primaritza, consiliera locala shi ce le mai vine lor, vrem copii cu tine, imi indrept ochelarii, iau o gura de bere si las loc la solo... mike se stramba violand chitara intr-o bluzareala frenetica, basul il face bibaca, lung, slab, dulce, plictisit si lasat pe spate ca un erhan, criste tzine masura cu gandul aiurea, premeditandu-si solo-ul, tudor satriani mai da un shot de vodca pe gat ca sa-si atinga parametrii optimi de inspiratzie...
iar plafonul de vapori mi se sublimeaza si topeste in josul fruntii, al ochilor, al nasului, al gurii, al barbiei, al gatului...
si cu fiecare data cand radeam de mine, din afara mea, cu ceilaltzi, in ciuda mea, cerul imi mai cobora un pic spre cap. pana n-am mai putut deloc sa ridic capul. bagat mai cu spor in nori. dar se lasa, se lasa, tot mai jos, plafonul de vapori mi se sublima si topea in josul fruntii, al ochilor, al nasului, al gurii, al barbiei, al gatului... se lasa, descoperindu-mi alta sfera. nu mai putea sa-mi cada cerul in cap - era sub mine. dar cerul fusese o biata frishca inofensiva. voisem sa fiu mai sus de privirile oamenilor, iata-ma sub privirile zeilor. raze stelare nefiltrate. vid. asa ca mi-am pus o masca: protectie uv si oxigen. dar o masca e o masca. iar sub ea, mutra mea de babutza rade si mai congestionata, si mai hidoasa, si mai neascultatoare.
azi iar am facut o problema de interes general dintr-un lucru intim, drag mie, deci pasibil de dispretzul lor. am dus fluierul la scoala. s-au rasfirat in patru zari, s-a facut loc in jurul meu. de dupa baricade, ma rugau sa nu incep, ca m-au auzit ei shuierand asurzitor saptamana trecuta. ma rugau aprins, ca niste muribunzi oftandu-si ultima dorintza, ca niste habotnici turuindu-si orbeshte litaniile, ca niste diplomatzi care isi pun toata arta in prevenirea unui razboi nuclear, ca niste copii plangand dupa guma turbo, ca niste junkies tremurand dupa doza. cu cat ma rugau mai frumos, cu atat durea mai tare. ei nu stiu ca intr-o saptamana l-am imblanzit si am si scos multe dupa ureche... ei nu stiu cat se poate evolua intr-o saptamana. ei nu stiu ca nu cu mestesugul rugamintilor m-au oprit. ca nu dau doi bani pe el. ca le simt ipocrizia. ca sunt constienta.
ei nu stiu ca in capul meu, la o necuminte ora 01, intr-un green plin, scot foc din fluierul asta si lumea bea, danseaza, striga leechu primaritza, consiliera locala shi ce le mai vine lor, vrem copii cu tine, imi indrept ochelarii, iau o gura de bere si las loc la solo... mike se stramba violand chitara intr-o bluzareala frenetica, basul il face bibaca, lung, slab, dulce, plictisit si lasat pe spate ca un erhan, criste tzine masura cu gandul aiurea, premeditandu-si solo-ul, tudor satriani mai da un shot de vodca pe gat ca sa-si atinga parametrii optimi de inspiratzie...
iar plafonul de vapori mi se sublimeaza si topeste in josul fruntii, al ochilor, al nasului, al gurii, al barbiei, al gatului...
1 Comments:
sa inteleg ca merge bine cu repetiiile?:)
p.s> vroiai comentarii la blog?! ei bine eu vreu comentarii la comentarii..sau doar raspunsuri:)
shtefaaaaaan:D
Post a Comment
<< Home