am gasit si moya brennan. si tremurul nepamantesc al vocii ei m-a dus pe marienfeld, in mijlocul unei mari de oameni, pe luntrea mea mica, izoprenul. lasandu-mi corpul frant de cei 20, ba 25, ba inca unul care se transforma-n trei si inca patru kilometri cu casutza-n spate sa curga in pamant... scaldat in soare... cu muzica perfecta in urechi. de o perfectiune care nu ma lasa sa cad in inertie, de teama ca are sa treaca fara sa-mi umple toata fiinta. din ce lume vine vocea asta? ma intrebam. francezul, africanul, filipinezul in jurul meu, pe 0.5x1.5-ul lor de burete. mancand din pachete ca al meu, rasfoind brosuri ca a mea, purtand baticuri ca al meu. graiurile unei mari de oameni convergand spre cer, impletite, ca un vrej. o mare de oameni si cer. si steaguri.
i'm not afraid to learn your ways
under your wing, in your perfect time
si folia de plastic, si roua, si ploaia, si sacul de dormit, si papa, si noroiul, si lumanarile, si micutza frantzuzoaica ondulata, si preotul la care m-am rastit pe romaneste, si merele cum n-am mancat in viatza mea, si linistea, si rasplata din lacrimi, si lumanarile, si linistea, si isus, si ecranele, si stelele, si lumanarie...
si tonul ala prea picant, si atmosfera de auschwitz de la scoala, si barfa columbienilor, si omorul de la trenurile din bonn, si cina laolalta care ne-a salvat sufletele, si fata din mexic cu accent american desavarsit, si sora cornelia dezolata, si criza mea obosita de isterie crunta, si cartonashele cu breakfast-lunch-dinner, si inghesuiala pagana din dom, si turnul panoramic din dusseldorf, si inghetzata pe iarba in koln, si grupurile de italieni si polonezi si chillieni cu care ne salutam in gura mare, si libertatea, si voia buna, si berea, si drapelul tricolor pe umarul lui john, si neimportantza destinatiei, ciao, italia, si sentimentul ca stim perfect unde suntem cat timp ne inconjoara bleu-ul omniprezent al pelerinilor ca noi, si sentimentul ca nici nu conteaza, da ma, ce tare, suntem pelerini, si unica grija sa fim pe langa un camion cu mancare la ora unu, si bisericutza cu marmura neagra si floarea-soarelui in care eu am intrebat si isus a raspuns. si petra, si parul ei blond, si romana ei dragalasha, si gradina ei verde, ce verde e germania, dealurile, campiile, si prietenul ei roman cvasimanelist, si belsugul coplesitor de la masa lor, si privelistea esslingen-ului, si arsenium in top, si painea cu alune si stafide, si punkerii roz cu mov de la metroul din stuttgart, si sonoritatea straniu draga a numelui baltmanzweiler, si flautul si vitraliile si rugaciunile in germana...
si toate chitarele dezacordate, si toate vocile dogite, cu mic, cu mare, intr-un "trecetzi batalioane" de o subversivitate inocenta, inconstienta, vesela in vama la unguri.
sora cornelia a gasit ce cauta. eu am ramas cu dureri lombare cronice de la autocar. si am povestit in jack, tragand din tzigara, ca l-am descoperit pe dumnezeu. credeau ca glumesc. ce generatie.
3 Comments:
in primul rand, iti multumesc pentru paulo bellinati. l-am wikipedit :"> si nu stiam io ca omul asta alina... si alina cam tot.
in al doilea rand, la egalitate cu primul, iti multumesc pentru king arthur cu moya brennan... superba melodia, am citit tot textul pe fundal de suflet din asta, uite asa imi batea inima patabum patabum (vezi blogu' :P)
si nu in ultimul rand, la fel de... pentru stare... stare, atat, nah, este, exista, se intampla, se traieste cu prietenii, cu toate colturile si toate frunzele si toti sacii de dormit intr-un grup in care mai mult te stii tu pe tine si mai putin pe ceilalti, si vrei mai mult, si poti mai mult, si ii simti ca te observa, si-i observi si tu admirativ la fel pe ei. un rai pe pamant adunarile astea, ce combina si culege intr-un manunchi toate bunataturile de e capabil asa ceva.
am vrut asemenea traire intr-un loc mai la indemana, pentru mine: stuffstockul... cu ploaie pe Urma, din aia de vara spre toamna, rece si turnand cu galeata.. atunci am simtit toti cati am ramas acolo... vreo 100 de oameni, restul erau prin corturi, ca simtul invinge totul, si ne aduna. de-acolo vine vraja, de-acolo se face zi, lumina, sageteaza cupidonul muzicii cu sageti de miere, si te face bila si te arunca in nautic.
plus as mai fi vrut in seara aia sau in dimineata de dupa, sa inot. sa invat adica. sa inot.
stii? poate m-am explicat fara legatura... starile ce se rasfrang insa, au legatura. erau acolo, multi, simteau acelasi lucru, se contopeau cu ochii, privindu-se.
nu mai stiu, cred ca m-am incurcat :">. e frumos, nah... :) foarte frumos. asta e si commentu meu
>:D<
nu shi tu... :(( e stuFstock. stufu ala care creshte in delta!
altfel... :P ma bucur ca te alina si suna cunoscut. >:D<
da, mai, stiu:(
n-aveam edit :-<
Post a Comment
<< Home