http://www.spikemagazine.com/0599jeffbuckley.php
are dreptate nenea ala, gary marsall. pune in cuvinte mai bine ca mine pasiunea si admiratia duse la extrem pe care le am pentru jeff buckley. si mobilul lor. ce pot sa adaug? poate doar ca nu accept comparatia cu cobain. vocea lui e ca un cui ruginit zgariind un perete de beton. jeff are tehnica cea mai ofertanta din cate am incercat vreodata sa imit. si cea mai plina voce. ca o apa curgatoare. de la izvor cristalin la parau repede la rau calm la fluviu cu bulboane furioase. si de la rock la blues la colinde.
am sa invatz, mai bine mai tarziu decat niciodata, sa ma las de acele "vocal histrionics". sa simt muzica fara fitze. cu o simplitate necesara si suficienta implinirii artei adevarate. omul care merita sa-i caut respectul o sa ramana cu muzica, nu cu ego-ul. da, eul liric are voie sa fie narcisist, orb, imoral, imbecil. dar nu artistul din spatele lui. eul liric e marioneta, artistul e papusarul. primul e chiar incurajat sa piarda controlul, sa calce in strachini, si mai ales sa inteleaga lumea asta total gresit. asta il face veridic. al doilea nu. devine sterp si mediocru. scapa marioneta din maini. isi anuleaza rostul.
are dreptate nenea ala, gary marsall. pune in cuvinte mai bine ca mine pasiunea si admiratia duse la extrem pe care le am pentru jeff buckley. si mobilul lor. ce pot sa adaug? poate doar ca nu accept comparatia cu cobain. vocea lui e ca un cui ruginit zgariind un perete de beton. jeff are tehnica cea mai ofertanta din cate am incercat vreodata sa imit. si cea mai plina voce. ca o apa curgatoare. de la izvor cristalin la parau repede la rau calm la fluviu cu bulboane furioase. si de la rock la blues la colinde.
am sa invatz, mai bine mai tarziu decat niciodata, sa ma las de acele "vocal histrionics". sa simt muzica fara fitze. cu o simplitate necesara si suficienta implinirii artei adevarate. omul care merita sa-i caut respectul o sa ramana cu muzica, nu cu ego-ul. da, eul liric are voie sa fie narcisist, orb, imoral, imbecil. dar nu artistul din spatele lui. eul liric e marioneta, artistul e papusarul. primul e chiar incurajat sa piarda controlul, sa calce in strachini, si mai ales sa inteleaga lumea asta total gresit. asta il face veridic. al doilea nu. devine sterp si mediocru. scapa marioneta din maini. isi anuleaza rostul.
6 Comments:
tzam zis ca imi place nenea, nu?
si comentez mai mult oleaca mai incolo... nah... tre sa fie sentiment, dupa ce ascault tot ce se poate :)
sa mai zici ca nu te citesc :P
ete comment: intru, sa vad ce s-a mai scris... nu era poza
dau refresh...poza :|
da, shiascult :)
:">
si ce-ai tu cu poza? omu' nu-i frumos. nu de asta-l iubesc de crap. :P da' in poza aia chiar e chiuuut, faaato! :">
e-l iubesti de crapi :P
e vorba de fisura din palma atunci dupa ce aplauzi?
ori nu, tz zic eu ce e: vocea face inimosul (copyright ada milea :"> ) sa poc! si poc! si patabum stai linistit, patabum! :)
mul?umiri foarte interesant,
Post a Comment
<< Home