nu mi-a fost niciodata mai putina frica de moarte. intunecata intr-o vraja trista, somnoroasa de somnul vesnic, indragostita de un mort. bine atzi venit in magazinul nostru. avem camashi de fortza pe toate stilurie: corporate, hippie, white tie, gothic, chiar lack-of-style pentru cei fara atitudine. mergetzi si probatzi dupa o perdeaua aceea de negura din dreapta. probatzi de toate, pana muritzi intr-una din ele. cu mainile legate in stil. legate si goale. lumea insashi e o imensa camasha de fortza, din felurite materiale cu felurite texturi. orice miscare imi e predefinita sau prevenita de miscari gresite din trecut. daca as muri chiar acum, nu m-as simtzi privata de o devenire, de o implinire. n-as simtzi ca am fost impiedicata sa ajung ceva spectaculos de conform cu visele mele. sa ajung ceva punct.
am sa imi tai bretonul in coltzuri, am sa imi ingrijesc pielea, am sa beau cafea cat sa nu-mi manance calciul, am sa dau jos, am sa inot, am traiesc in cartzi, am sa ma bucur de oameni. am sa imi ajustez tricourile noi, am sa imi ajustez caracterul. am sa respir si am sa numar pana la zece inainte sa fiu isterica. am sa inchid ochii si am sa sar inainte sa fiu apatica. e atata soare afara si inauntru ca orbecai, tampa si inundata de seva, tzopai in ritmul unui "love cats" gandit in varianta jamie cullum cu katie melua si auzit din corzile mele vocale, dulce irecognoscibile, gadilata de ideea ca lumea e mai buna cand doi ca astia doi fac un duet, impinsa de vana si ghidusia melodiei, saltata de fericirea constatarii simbiozei desavarshite cu vocea mea.
gina le-ar zice minus infinit si plus infinit. pot sa coexiste in aceleasi 24 de ore? primavara da.
am pe mine o bluzitza in dungi roz cu gri, racoroasa, de bumbac. tare bine o sa-mi prinda pe canicula care ma obsedeaza atat. oamenii vad primavara si gata. eu vad dincolo de ea: canicula. imi tarasc picioarele spre cabinetul medical. vad colbul maroniu ridicandu-se printre blocurile ceaushiste din cartier, invaluind strazile prea mizere sa fie prozaice. vad gard viu inmugurit. muguri vad?? incordez sprancenele rugator. vad copii mici si coloratzi jucandu-se in parcul sebastian. ce-mi place cuvantul zglobiu. imi aminteste de poezii din scoala primara. cam deprimant. vantul cald de primavara imi acopera bucuria cu praf.
diriga m-a dezamagit pentru ultima oara. sa ma desparta mahria. sa arate iar ca pentru ea viata nu zvacneste mai departe de disciplina inecacioasa din incinta perimetrului in care isi manifesta ea ego-ul. niciodata macar un pixel de culoare, o cearta shoptita aprinsa de creier incins, de caldura umana. niciodata viatza. eu m-am inchis si n-o sa mai fie amagire la care sa atasheze vreodata un dez cum e-n stare doar ea - nedrept, insensibil, infatuat. ma preling spre casa pe olari-ul denivelat. au, mana. o noua epicondilita la orizont. cer foarte albastru, tenisii grei si noi si cu miros de cauciuc in traista mea. aurelian *flips hair*, sprinten, pe partea ailalta a strazii. zambesc. ce puseu de bunatate a avut azi cristina, m-a ajutat sa-mi copiez cheia de la clasa. ce bine. ce frumos. vantul cald de primavara imi acopera frustrarea cu praf.
ma rog de mama sa-mi ia bomboane la 2000. daca as avea cu un metru mai putzin, as trage-o de fusta. ii arat catzei de plush cu limba scoasa. vantul cald de primavara imi descopera inima de praf. si-o acopera, si-o descopera, si-o acopera...
si mi-e sete de ploaie in tot corpul.
am sa imi tai bretonul in coltzuri, am sa imi ingrijesc pielea, am sa beau cafea cat sa nu-mi manance calciul, am sa dau jos, am sa inot, am traiesc in cartzi, am sa ma bucur de oameni. am sa imi ajustez tricourile noi, am sa imi ajustez caracterul. am sa respir si am sa numar pana la zece inainte sa fiu isterica. am sa inchid ochii si am sa sar inainte sa fiu apatica. e atata soare afara si inauntru ca orbecai, tampa si inundata de seva, tzopai in ritmul unui "love cats" gandit in varianta jamie cullum cu katie melua si auzit din corzile mele vocale, dulce irecognoscibile, gadilata de ideea ca lumea e mai buna cand doi ca astia doi fac un duet, impinsa de vana si ghidusia melodiei, saltata de fericirea constatarii simbiozei desavarshite cu vocea mea.
gina le-ar zice minus infinit si plus infinit. pot sa coexiste in aceleasi 24 de ore? primavara da.
am pe mine o bluzitza in dungi roz cu gri, racoroasa, de bumbac. tare bine o sa-mi prinda pe canicula care ma obsedeaza atat. oamenii vad primavara si gata. eu vad dincolo de ea: canicula. imi tarasc picioarele spre cabinetul medical. vad colbul maroniu ridicandu-se printre blocurile ceaushiste din cartier, invaluind strazile prea mizere sa fie prozaice. vad gard viu inmugurit. muguri vad?? incordez sprancenele rugator. vad copii mici si coloratzi jucandu-se in parcul sebastian. ce-mi place cuvantul zglobiu. imi aminteste de poezii din scoala primara. cam deprimant. vantul cald de primavara imi acopera bucuria cu praf.
diriga m-a dezamagit pentru ultima oara. sa ma desparta mahria. sa arate iar ca pentru ea viata nu zvacneste mai departe de disciplina inecacioasa din incinta perimetrului in care isi manifesta ea ego-ul. niciodata macar un pixel de culoare, o cearta shoptita aprinsa de creier incins, de caldura umana. niciodata viatza. eu m-am inchis si n-o sa mai fie amagire la care sa atasheze vreodata un dez cum e-n stare doar ea - nedrept, insensibil, infatuat. ma preling spre casa pe olari-ul denivelat. au, mana. o noua epicondilita la orizont. cer foarte albastru, tenisii grei si noi si cu miros de cauciuc in traista mea. aurelian *flips hair*, sprinten, pe partea ailalta a strazii. zambesc. ce puseu de bunatate a avut azi cristina, m-a ajutat sa-mi copiez cheia de la clasa. ce bine. ce frumos. vantul cald de primavara imi acopera frustrarea cu praf.
ma rog de mama sa-mi ia bomboane la 2000. daca as avea cu un metru mai putzin, as trage-o de fusta. ii arat catzei de plush cu limba scoasa. vantul cald de primavara imi descopera inima de praf. si-o acopera, si-o descopera, si-o acopera...
si mi-e sete de ploaie in tot corpul.
4 Comments:
hehe
odata am zis ca vreau sa fiu o pajiste de primavara intr-o ploaie fermecatoare
era cald. acum urmeaza. acum e cuvant de viitor. fractiunea aia de secunda cand te gandesti: uite-acum sa fac asta.
se va intampla sau nu.
sa ne bem cafeaua de dimineata langa o carte de paler. cred ca o sa ajung sa iubesc fiecare amanunt al cartilor omului astuia.
apropos de ce spuneai tu de carti si de prieteni. la el se leaga toate :)
ce bine de tine ca potzi sa ai inima asa ushoara. desi ma indoiesc profund ca n-ai simtzit niciodata ca vrei sa te aneantizezi si punct. ca n-ai "comis pacatul disperarii".
e ciudat si foarte obositor. mi s-a mai intamplat, dar era demult. credeam ca tzine exclusiv de pubertate. o secunda sunt pe pisc, in urmatoarea in prapastie si apoi iar in varf. nici o clipa pe un platou, in echilibru.
penny ar rade, s-ar bate in stern si ar zice "farrra echilibrrru, farrra echilibrrru, farrra echilibrrru, fara - -!"... :-< :)
ce simplu pare pentru voi, restul. si ce bine stiu ca nu e...
ba am simtit si inca mai e, na...
e usor cand treci peste, e greu in momentul cand realizezi ca nu-i usor.
se adauga, se adauga.
pana la urma, fericirea e pe undeva pe la un final de incercari, nu? care toate incercarile astea nu-s tocami placubile :P
cana cu lapte, praf de cafea pe margine si un oftat cat cuprinde. stare de acum. maine e alta zi, poimaine se revarsa. cuprins.
ma duc sa ma asez, cum s-ar zice. hug, lipiciule
tocmai, acolo mai sus...
rezultat: stau stramb si gandesc la fel :P
asa e transpa
Post a Comment
<< Home