n-a iesit chiar asa. mai degraba un grena spalacit de tanti mariana de la 5. atat cat sa nu ma simt la fel. atat cat sa cheme glossul roshu pe gura, amintirea teancurilor de materiale din atelierului de croitorie, imaginea rochiei maro-roshcat cu zig-zaguri ivoire, cerceii mari si grei si zornainzi, un green hours plin cu oameni deosebit de politicoshi care ma aplauda. aud percutzia si bataile inimii mele si-o insusesc, aud basul si valurile de seva navalesc in camarutze, aud chitara si vocea asteapta sa se ridice in rotocoale. ce intre-kate-bush-si-tori-amos-la-culoare am sa fiu, ce cu desavarsire eu deasupra lor doua, ce nestiuta de voi pana in clipa aia, ce alta decat liciu betziv in blugi ruptzi si tenishi, ce femeie, ce serioasa, ce blazata, ce zvacnitoare, ce sirena, ce crima impotriva inocentzei, ce victorie asupra crimei inocentzei impotriva dreptului meu de a fi luata in serios. cand l'am dat pe par, semana a sange inchegat. a manjit totul in jur. chiuveta arata ca dupa capete sparte, vene taiate, spline injunghiate. sangele inocentzei... sa curga... a vrut sa ma omoare, sa moara, nenorocita... sa moara...
...sa devin tanti mariana de la 5.
