berea bauta raisonnabil
Thursday, December 29, 2005
doar cat sa nu fac iar pe dashteapta, cu literatura mea naturalisto-calofila. calofilia capata alt sens cu berea bauta pe muchia raison-ului... ceva cu... filie... si cai...
posted by leechu
12:59 PM
0 comments
cand ma fac mare...
Sunday, December 25, 2005
posted by leechu
5:55 PM
1 comments
little paper shoes
Thursday, December 22, 2005
i'm bound to end up in some bar
rubbing my mask off with bad gin
i smile like a diplomat when you spear me
i groan when you can't hear me
writhing behind this approving grin
and my shoulder thirsts
for a hand that never comes, never comes
my little paper shoes are tear soaked
'cause needing you to laugh at my jokes
is like cuddling against a marble wall
i'm a prostitute for what is mine
i'm a vassal of the most refined
i serve, not that you ever call
and my shoulder thirsts
for a hand that never comes, never comes
pluteam intr-un vals albastru, dezordonat si sfasietor, gama cea mai minora de pe planeta. gatuita de adevarul lor, le suspinam tremurat. intonatie si frazare de o naturaletze pazita. impuls calculat. durere scoasa din formol si grefata peste prea pamanteasca satisfactzie de a fi scris un cantec asa al naibii de bun ca ma gatuie. cat de eu, cat de concis, cat de ce-am vrut sa transmit, cat de obsesia mea de trei zile, cat de fiona apple. dar valsul albastru s-a spulberat cu un speriat "nu". nu era al meu. s-a vaporizat "pentru ca nu". avem viziuni diferite. prea diferite. valsul albastru nu vrea versurile astea. pentru ca nu.
posted by leechu
12:33 PM
4 comments
zapada
am avut o criza de ras azi. cu fulgi in par, in ochi, pe nas. obraji rosii. obraji reci.
posted by leechu
11:21 AM
5 comments
the day
Wednesday, December 14, 2005
azi ma ajuta sa trec strada, imi face cumparaturile in carrefour si uneori imi citeste beletristica postmoderna. si imi analizeaza situatia sentimentala, si imi spune "stiam eu"... si stie... si ma scoate la un film vechi, apoi la un ceai de mar copt cu miere si lapte.
i knew the day would come
and i was prepared
i knew the day would come
and i was not scared
i knew the day would come...
when you'd no longer fall asleep on my streets, drunk at dawn
when you'd no longer throw coins in my fountains dreaming on
when you'd no longer shoot down my swans in cold blood, my dear
when you'd no longer sweetly pollute me with joy and fear
when you'd no longer be cast by your moods on my shore
when you'd no longer show up at my door
when you'd no longer misplace your mind round my bend
when you'd find a new love and cease to conjure the old friend
you're playing the same song to another she
conveying what in my time i chose not to see
but this one will fall weak
give herself on the spot
like i did... not
i knew the day would come
and i was prepared
i knew the day would come
and i was not scared
scared... scared... scared... scared...
zaharul candel si tzurtzurele stateau la masa in jack, se exprimau vulgar si beau vodca. unul dulce, altul fara nici un gust. unul calai, altul ca noaptea desertica. unul tare, altul pe muchia dezagregarii. de aratat, aratau la fel. asa ca nu ne-am batut capul. prietena mea, inghetzata de cafea, a-nceput, distrata, sa roada zaharul, strambandu-se ca-i la temperatura camerei. eu priveam cu jind tzurtzurele topindu-se si setea crestea in mine... valul de aer rece ma tinea la distantza. n-am reusit sa-l ating niciodata. dar intr-o dupa-amiaza, intr-un amurg gri mangaiat de soare cu o dara roz, m-am imbaiat ca in iordan, clandestin betzisor de scortzisoara, in urma lui de apa... m-am inmuiat. m-am umflat. mi-am pierdut aroma. iar prietena mea, inghetzata de cafea, rodea, rodea, rodea si se stramba.
si simtea ca i se cam face sete.
posted by leechu
7:08 AM
2 comments
cerul
Monday, December 12, 2005
si cu fiecare data cand radeam de mine, din afara mea, cu ceilaltzi, in ciuda mea, cerul imi mai cobora un pic spre cap. pana n-am mai putut deloc sa ridic capul. bagat mai cu spor in nori. dar se lasa, se lasa, tot mai jos, plafonul de vapori mi se sublima si topea in josul fruntii, al ochilor, al nasului, al gurii, al barbiei, al gatului... se lasa, descoperindu-mi alta sfera. nu mai putea sa-mi cada cerul in cap - era sub mine. dar cerul fusese o biata frishca inofensiva. voisem sa fiu mai sus de privirile oamenilor, iata-ma sub privirile zeilor. raze stelare nefiltrate. vid. asa ca mi-am pus o masca: protectie uv si oxigen. dar o masca e o masca. iar sub ea, mutra mea de babutza rade si mai congestionata, si mai hidoasa, si mai neascultatoare.
azi iar am facut o problema de interes general dintr-un lucru intim, drag mie, deci pasibil de dispretzul lor. am dus fluierul la scoala. s-au rasfirat in patru zari, s-a facut loc in jurul meu. de dupa baricade, ma rugau sa nu incep, ca m-au auzit ei shuierand asurzitor saptamana trecuta. ma rugau aprins, ca niste muribunzi oftandu-si ultima dorintza, ca niste habotnici turuindu-si orbeshte litaniile, ca niste diplomatzi care isi pun toata arta in prevenirea unui razboi nuclear, ca niste copii plangand dupa guma turbo, ca niste junkies tremurand dupa doza. cu cat ma rugau mai frumos, cu atat durea mai tare. ei nu stiu ca intr-o saptamana l-am imblanzit si am si scos multe dupa ureche... ei nu stiu cat se poate evolua intr-o saptamana. ei nu stiu ca nu cu mestesugul rugamintilor m-au oprit. ca nu dau doi bani pe el. ca le simt ipocrizia. ca sunt constienta.
ei nu stiu ca in capul meu, la o necuminte ora 01, intr-un green plin, scot foc din fluierul asta si lumea bea, danseaza, striga leechu primaritza, consiliera locala shi ce le mai vine lor, vrem copii cu tine, imi indrept ochelarii, iau o gura de bere si las loc la solo... mike se stramba violand chitara intr-o bluzareala frenetica, basul il face bibaca, lung, slab, dulce, plictisit si lasat pe spate ca un erhan, criste tzine masura cu gandul aiurea, premeditandu-si solo-ul, tudor satriani mai da un shot de vodca pe gat ca sa-si atinga parametrii optimi de inspiratzie...
iar plafonul de vapori mi se sublimeaza si topeste in josul fruntii, al ochilor, al nasului, al gurii, al barbiei, al gatului...
posted by leechu
11:54 AM
1 comments
eleva "actritza" porno injunghiata (atat de andriesh...)
Tuesday, December 06, 2005
printesa filiforma si diafana in pijama. un trandafir alb de tifon ii strange spre crestet parul ondulat de iod si sange, duce cu gratzie dupa ea pleurostoma ca pe o poseta. parte din set. papusa sindy batjocorita de un copil rau. tzeapana de durere, pluteste. translucida. luminescenta. mai citeste un articol. coltzul stang al gurii se ridica shtrengareshte in prelungirea lui taiata si cusuta: "sunt vedeta porno, bah". e dulce in amarul ei. injura graseiat de mama focului, ar fuma o tzigara si doarme cu ursuletzul. e un copil. prea curajos si prea rebel. e selectiva cu prietenii ginei si nu-si ascunde aversiunea fatza de nimeni. daca ma place e ca si cum un caine de paza nu m-ar latra. ca si cum o pisica ingradita nu m-ar scuipa. ca si cum un prescolar nu mi-ar scoate limba. daca ma place sunt mandra. sa mai zic ca filmele porno sunt o denaturare menita sa asigure presei cele trei mese pe ziua de azi? superfluu si irelevant.
se uita tot timpu-n vitrine sa vada cum ii sta
se plimba prin magazine, n-o lasa singura
pleaca toata ziua de-acasa, doar seara tarziu dai de ea
dar dac-o intrebi cand se-ntoarce iti spune:
asta nu-i treaba, asta nu-i treaba, asta nu-i treaba ta...
aseara. loc la strapontina, ca nu gandeam cand am luat biletele. setea schelalaia in mine la chemarea caldurii prin tapiseria de plush. scena departe, in stanga jos, unde privim cand mintzim. gongul. se-nchid luminile, inceput de noapte tropicala. si subit ma topesc.
e el.
el e... si liniile-i intra perfect in sablonul mintii mele. "nenea, te rog, cantece pe care le stiu!", ma gandesc febrila. nu recunosc primele acorduri, dar ma linistesc repede. seva incepe sa curga mai firesc prin mine, in ritmurile tuturor felurilor posibile de blues. nu conteaza ce cantec e. suna bine si suna andriesh.
atat de andriesh...
inchideam ochii si ma vedeam in laptarie, libera sa beau, sa strig, sa dansez. dar ii deschideam repede, sa imi imprim pe retina realitatea uimitoare de dincolo de plus doiul meu cu cilindru shi amprente: andriesh in persoana, metalul instrumentelor reflectand lumina galbena si o trupa de oameni de jazz de nu-ti mai e sete... un un vintila, un alifantis sh-un iantzu surpriza, o marie mantulescu prea modesta. o ora jumate prea scurta. prea nesatzioasa. dar atat de andriesh...
te ia intr-un leagan, la umbra, ca un hamac care nu se rupe niciodata. ca un fular de lana, bumbac, si matase, care iti opreste stropii respiratiei, moi shi calzi, pe buze. ca o inghetzata care nu itzi umfla amigdalele.
daca-i soare afara, vrea in parc imediat
vrea la film si la teatru, vrea cu barca pe lac
vrea inghtetzata si vata de zahar si tort cu blat de bezea
vrea tot anul vacantza
de-aia imi place, de-aia imi place, de-aia imi place, de-aia imi place, de-aia imi place eaaa...
posted by leechu
11:13 AM
2 comments
si nici nu fusesem la blazzaj...
Saturday, December 03, 2005
mi se lichefiaza oasele, pivotez, ma sucesc shi ma rasucesc cu genunchii lipitzi dureros, umerii trag spre urechi, coatele trag spre sholduri, venele trag spre piept, nu-mi simt bocancii, las berea, las tzigara, vreau sa ma incordez pana la implozie, vreau sa ma cuprind pana ma rup in doua, vreau sa flirtez cu alte galaxii, sunt serpoaica rasarind din propria incolacire pe note flaut, mai sus, mai mult... e o senzatie de care nu pot si nu vreau sa scap. o senzatie omeneshte imposibil de dus la infinit. o senzatie clara de distilare. scad, ma micshorez si ma concentrez, in timp ce ma inaltz in aburi, ma condensez si curg. curg ca aluatul de clatita in tigaie, ard, sfarai, ma coagulez. carnea imi explodeaza prin piele. ma segreg in constientza si inconstientza, in exacerbare a simtzurilor si uitare... e un univers al nostru... care noi? nu stiu, dar nu ma simt deloc singura. cadrul se estompeaza cu ultimul meu gand coerent: fumul asta sigur e de opiu...
daca atzi simtit asta macar o data, lasati-va de cautat vopseaua perfecta sau iubirea adevarata. haidem la blazzaj.
posted by leechu
8:58 AM
2 comments
22 de ani jumate si un rost
Friday, December 02, 2005
dar in mintea mea am 22 de ani jumate si un rost. stau singura, intr-o camera cu geamuri inalte si peretzi albi. goala. citesc la lumanare shi mananc la bunici.
o tziganca de varsta mea, cu bucle negre spiralate shi ceruite. ma frapeaza buzele ei de un lila sidefat de bomboana stricata, cu contur vishiniu. o poftesc, cu calm shi finetze, sa ia loc. nu planuiesc sa fiu remarcata ca manichiurista. dar nu ma costa sa vorbesc frumos. sta cuminte in fatza mea, cu o mana in apa fierbinte. ar vrea sa barfim cine ce-a mai facut pe la ce bloc. dar ma vede prea roz, ca un pui de shobolan, absenta, distanta, incercand sa respir rafinament, respirand doar vapori de acetona, simte ca functionez pe silent. totushi, mana mea e calda. cu toata eticheta blazata, port stigmatul sufletului.
"valuri peste valuri de iubire se revarsa din mine..."
am 22 de ani jumate si un rost.
posted by leechu
6:27 AM
0 comments
primul pas spre iad
Thursday, December 01, 2005
if i could speak all the languages
if i could play all the instruments
if i could inherit the key to every craft
the windows of my mind are all open
it's such a draught
ca sa nu se faca de ras in public cu vreun orgasm spontan ilar de insuficient motivat, am zis s-o scolesc-scolesc-scolesc eu.
pe ziua de azi m-am documentat cat sa aflu ca fluierul meu stagg de 15 lei este nu miniatura, nu jucarie, nu varianta, nu bird, nu plane, ci un autentic nu farfuriu zburator, nu flute, nu whistle, ci recorder. standard.
"from pyping to playing, from play to pleasure, from pleasure to slouth, from slouth to sleepe, from sleepe to sinne, from sinne to death, from death to the deuill", zicea un nenea autor puritan, stephan gosson. stia el ce stia, shi cred ca nici n-ascultase "arde pe loc" de la talitha qumi.
deci uratzi-mi noroc in primul pas spre iad...
posted by leechu
7:36 AM
0 comments